Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei Binele şi răul

Binele şi răul

Un articol de: Augustin Păunoiu - 11 Iun, 2019

Am citit cândva pe internet următoarele cuvinte: în vremurile din urmă se vor mântui nu cei care vor face binele, se subînţelege că ei vor fi inexistenţi atunci, ci cei care, având posibilitatea de a face mult rău, nu l-au săvârşit. Vorbele acestea m-au pus pe gânduri.

Nu cred în adevărul lor, la fel cum nu cred într-un umanism fără Hristos. O morală atee, fără repere care să depăşească lumea aceasta, nu are temelii solide, fiindcă stă pe norme şi principii uşor de transgresat de oricine nu doreşte să se raporteze la ele.

Haideţi să vedem perspectiva creştină a lucrurilor şi înălţimea la care ne propulsează învăţătura lui Hristos vizavi de bine şi rău.

Atât legile civile, cât şi legea creştină admit că cei care se abţin de la rău nu au dreptul de a fi lăudaţi. Singurul lor drept este acela de a nu fi pedepsiţi. Căci Legea porunceşte: „Hoţul să fie osândit, iar ucigaşul la fel”, dar nu spune să i se aducă daruri celui care nu se atinge de bunurile altuia sau nu îi ia viaţa aproapelui său”. Legea osândeşte pe cel care face adulter, dar nu învredniceşte de nici o cinste pe cel care nu strică casele altora. Iar aceasta, pe bună dreptate. Laudă şi admiraţie se cuvin numai celor care săvârșesc binele, nu celor care se feresc de rău.

La sfârşitul veacurilor, Hristos, Care ne va judeca pe toţi, creştini sau nu, va spune: „Nu dau o cinstire deosebită celor care s-au ferit de a face răul; puţin preţ are aceasta înaintea ochilor mei! Dimpotrivă, dau moştenirea cea nepieritoare a cerurilor celor care au săvârşit toate faptele bune!”

Ferirea de rău este primul pas spre dobândirea virtuţilor, dar împlinirea binelui e cea care cu adevărat ne face virtuoşi. În Evanghelia Sa, Hristos ne îndeamnă nu doar să fugim de păcat, ci şi să fim sfinţi asemenea Tatălui din ceruri. Desăvârşirea o primim atunci când lucrăm binele, nu doar când stăm departe de rău.