Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei Cât trăim cu adevărat

Cât trăim cu adevărat

Un articol de: Augustin Păunoiu - 03 Noi, 2013

În capitolul 3 din Apocalipsa Sfântului Evanghelist Ioan, Mântuitorul Hristos adresează cel mai dur avertisment uneia din cele şapte Biserici, cea din Sardes. Aflat în versetele 3 şi 4, îndemnul sună aşa: „Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort. Priveghează şi întăreşte ce a mai rămas şi era să moară. Căci n-am găsit faptele tale depline înaintea Dumnezeului Meu“.

Paradoxul acestui îndemn ne arată că înaintea lui Dumnezeu existenţa biologică contează prea puţin faţă de vieţuirea duhovnicească. Pentru că, aşa cum spune şi Sfântul Apostol Pavel, „nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi putrezirea nu poate moşteni neputrezirea…“ (I Cor. 15, 50).

Într-o zi, un credincios se plimba privind mormintele. Ajunse astfel în dreptul unei cruci pe care era scris numele unui decedat, iar dedesubt se aflau aceste cuvinte: „Am murit în vârstă de 70 de ani, dar n-am trăit decât trei ani. Nu faceţi ca mine!“

Omul nostru rămase nedumerit. Neputând să-şi lămurească înţelesul acestor cuvinte, merse la preot şi-i povesti întâmplarea.

Preotul zâmbi, după care-i răspunse: „Iată, prietene, ce înseamnă aceste cuvinte. Omul care se odihneşte în mormântul pe a cărui cruce ai citit cuvintele greu de înţeles a fost indiferent faţă de Biserică şi Hristos până cu trei ani înainte de a muri şi numai atunci a ajuns la credinţă. Şi atât de rău i-a părut de cei 67 de ani petrecuţi departe de Dumnezeu, încât i-a socotit morţi şi numai pe cei trei de la sfârşit i-a ţinut drept vii…“

Credinciosul plecă lămurit şi dădu slavă lui Dumnezeu pentru încă o învăţătură pe care o căpătase.