Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei Dreapta socoteală, o raritate!

Dreapta socoteală, o raritate!

Un articol de: Augustin Păunoiu - 28 Iun, 2019

După slujbă, un tânăr s-a apropiat de preot și l-a întrebat:

- Părinte, îmi dați binecuvântare să mă duc mâine cu colegii mei la un film? Am terminat sesiunea și vreau să mă relaxez puțin.

- La ce film vreți să mergeți?

- La o comedie SF.

- Dacă ții mult să mergi, du-te.

Tânărul s-a îndepărtat. Paraclisierul, care în tine­rețea sa fusese frate de mănăstire, auzind cuvintele părintelui, s-a smintit:

- Vai, părinte, cum îl lăsați să își piardă timpul?

- Nu e treaba ta.

- Totuși, nu vă e frică de Dumnezeu?

- Nu ești tu duhovnicul lui, ci eu. De câteva luni vine la biserică și e din ce în ce mai râvnitor. Nu trebuie să privească credința ca pe un jug sufocant. Trebuie să urce pe fiecare treaptă, nu poate ajunge direct la capătul drumului. Peste câțiva ani sau poate chiar peste câteva luni poate că va renunța de bună-voie să meargă la astfel de filme.

Se va folosi mai mult dacă va urca pe treapta următoare, la momentul potrivit, nu când îi impun eu.

- Nu vă înțeleg.

- Uite, îți dau un exemplu. Tu asculți la tine acasă muzică religioasă?

- Da, cum să nu. Uneori ascult până suprasolicit casetofonul.

- Aici voiam să ajung. Și atunci, îți mai pui muzică?

- Nu, să nu-l stric.

- Așa e și cu sufletul. Cum să-ți explic mai simplu? Sufletul e ca un stomac. Dacă îi dai hrană duhovnicească tot timpul, fără să îi dai timp să digere ce mănâncă, face indigestie.

Toate trebuie făcute cu măsură!