Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei „Îţi doresc destul!”

„Îţi doresc destul!”

Un articol de: Augustin Păunoiu - 12 Iul, 2019

Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între un tată și fiica lui în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lângă poarta de securitate, s-au îmbră­țișat și tatăl i-a spus „Te iubesc și îți doresc destul”. Fata, zâmbind, i-a răspuns: „Tăticule, via­ța noastră împreună a fost mai mult decât destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Îți doresc de asemenea destul, tată”.

S-au sărutat și fiica a plecat. Tatăl a făcut câțiva pași înspre fereastra lângă care mă aşezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că îl înecau lacrimile. Aș fi vrut să-l îmbărbătez cumva, dar nu puteam pătrunde în intimitatea unui om străin. El însuși, însă, a deschis conversația întrebându-mă: „Vi s-a întâmplat vreodată să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că îl vedeți pentru ultima dată?”

„Da, mi s-a întâmplat”, i-am răspuns. „Scuzați-mă că vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un rămas-bun pentru totdeauna?” „Sunt bătrân, iar ea locuiește foarte departe. Mă aș­teaptă momente grele înainte și realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă”, spuse el. 

„Pe când vă luați rămas-bun, v-am auzit spunând «Îți doresc destul». Pot să vă întreb ce înseamnă asta?” El începu să zâmbească. „Asta este o urare care ni s-a păstrat de la generațiile anterioare. Părinții mei obișnu­iau să le-o spună la toți...” Omul făcu o mică pauză și se uită în sus ca și cum ar fi încercat să și-o amintească în detaliu, apoi zâmbi și mai mult. „Când spunem «Îți doresc destul», vrem ca cealaltă persoană să aibă viața plină cu destule lucruri care s-o susțină.” Apoi, întorcându-se spre mine, îmi recită din memorie următoarele: 
„Îți doresc destul soare care să-ți lumineze sufletul, indiferent de cât de mohorâtă ar fi ziua. 
 Îți doresc destulă ploaie, pentru a aprecia soarele cu atât mai mult. 
 Îți doresc destulă fericire, ca să-ți țină spiritul viu cât vei trăi. 
 Îți doresc destulă durere, ca până și cea mai mică bucurie a vieții să ți se pară mare. 
 Îți doresc destul câștig, pentru a-ți împlini dorințele. 
 Îți doresc să pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai”. 
 Aici ochii lui se umeziră din nou și se îndepărtă. 

Se spune că ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoană specială, o oră ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubești și o viață întreagă ca s-o uiți.