Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei Licitaţia

Licitaţia

Un articol de: Augustin Păunoiu - 13 Apr, 2019

Se întâmplă adesea ca lucrurile neînsemnate sau oamenii pe care nu punem la prima vedere mult preț să aducă cu sine de fapt comori nebănuite. Da. Viața poate să ne joace renghiuri câteodată. Nu totdeauna ce e strălucitor este și de preț. Dimpotrivă. A fi modest în alegerile făcute, a nu căuta cu dinadinsul extra­vaganța, luxul, e calea cea mai potrivită de urmat în viață. Cel care merge pe acest drum va dobândi, odată cu ceea ce a ales, multe bunuri neașteptate.

Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui opere ale tuturor marilor maeștri, renas­centiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecție. Dar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Când a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu. O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă. În prag stătea un tânăr cu un pachet mare în brațe... El a spus: „Domnule, nu aveți de unde să mă cunoaşteți. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră şi-a dat viaţa. În acea zi el a salvat multe vieţi ale celor răniţi, dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonț i-a străpuns inima, iar el a murit pe loc... Deseori ne vorbea de dumneavoastră şi despre pasiunea pe care o aveţi pentru artă”.

Tânărul i-a înmânat pachetul.

„Știu că nu este ceva de valoare artistică mare. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveți acest tablou”.

Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de cel scăpat de la moarte. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reușit să surprindă chipul, dar și personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin și, cu ochii plini de lacrimi, a mulțumit celui care-i oferise pictura.

După aceea, a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său şi numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecţionate.

După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitația marii lui colecții de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă și, mai ales, să achiziționeze tablouri pentru propriile colecții.

La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitația a deschis sesiunea, lovind cu ciocănelul: „Începem licitația cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?”

În sală s-a lăsat liniștea... Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:

„Am venit să vedem marile opere! Sari peste această piesă!...”

Dar, netulburat, omul a continuat:

„Face cineva o ofertă pentru acest portret?... 100 de dolari?... 200?...”

Din sală, cineva a strigat iritat:

„Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso și ale celorlalți maeștri!... Haideți să trecem, cu adevărat, la licit­a­ție!...”

Netulburat, adjudecătorul a continuat:

„Fiul!... Fiul!... îl vrea cineva pe fiul?!...”

Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colț al sălii s-a auzit o voce timidă:

„Dau eu 10 dolari pentru acest portret...”

Era cel care îngrijise, ani mulți, grădina de pe domeniul celui decedat. Le slujise cu supunere atât tatălui, cât și fiului acestuia, iar acum, fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.

„Există o ofertă de 10 dolari!... Cine dă mai mult?!... Dă cineva 20 de dolari?!...”

Sala era în fierbere.

„Dați-i-l lui pentru 10!... Să trecem la maeștri!... La maeștri!..”

Nu-l voiau pe fiu. Toți doreau să profite de ocazie și să cumpere opere mari pentru colecțiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat: „10, o dată!...10, de două ori!...”

Și, lovind cu ciocănelul în masă: „Adjudecat! Vândut pentru 10!”

Din față, cineva a zbucnit:

„În sfârșit, putem trece la marea colecție!...”

Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:

„Îmi pare rău, dar licitația s-a încheiat”.

„Dar tablourile?!... Cum rămâne cu maeștrii?!... Colec­ția?!...”, au strigat în cor aproape toți.

„Regret, a spus conducătorul licitației. Când am fost desemnat să conduc această licitație, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitația se referă numai la portretul fiului! Cine îl ia moștenește întreaga avere, care include și toată colecția de opere de artă!”