Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei Minunea din Duminica Ortodoxiei

Minunea din Duminica Ortodoxiei

Un articol de: Augustin Păunoiu - 16 Mar, 2019

Ortodoxia este credința mântuitoare care naște sfinți. Este credința pen­tru care au murit mucenicii, pentru care au ieșit din lume monahii, căreia îi slujesc arhie­reii, preoții și diaconii în biserici și mănăstiri. Sfinții sunt cei care au apărat și apără și azi dreapta credință. Ei reprezintă candelele vii care ard din dra­goste pentru Dumnezeu și luminează întune­ricul acestei lumi. Cu harul dăruit de Dumne­zeu ating inimile păcătoșilor și le curățesc spre a-L recunoaște pe Hristos. Pilda de astăzi ne vorbește de­spre o întâmplare petrecută la Ierusalim chiar cu ocazia aces­tui praznic, serbat în prima Dumi­nică a Postului Mare. În jurul anilor 1890, la Ierusa­lim, de Duminica Ortodoxiei s-a săvâr­șit cu mare fast Sfânta Liturghie arhierească. Protos era Patriar­hul Nicodim de atunci, iar coslu­jitori șase arhie­rei. Mai erau pre­zenți în sobor mulți ieromonahi și preoți de mir, precum și dia­coni. Dintre preoți unii erau din Rusia, România, Grecia și în gene­ral din tot Răsăritul orto­dox. Printre slujitori se afla și cel care a consemnat minunata întâmplare de atunci, părintele Ioachim Spetsieris. După Voho­dul Mare, când patriarhul citea rugăciunea și binecuvânta Cins­titele Daruri, dintr-odată, unul din preoți aflați acolo avea chipul deosebit de luminos și strălucitor. Părintele Spetsieris, dar și alți clerici au avut privile­giul de a vedea fața luminată a coslujitorului lor și și-au dat seama că împreună cu ei slujea un sfânt al lui Dumnezeu. Faptul acesta a născut în toți emoție, uimire și admirație, ridicând tensiunea slujirii la cote înalte.

După încheierea Sfintei Liturghii, mulți au început să se întrebe: cine era acea persoană, din ce loc venea și unde slujea ca preot? Părintele Ioachim îl cunoștea și le-a spus curioșilor: „Este un preot sfânt, care face minuni și îi tămăduiește imediat pe bolnavii cărora le citește rugăciuni. Acolo de unde sunt și eu, nu avem nevoie de medic, fiindcă doctorul nostru este părintele Arsenie Hagiefendi pe care nu doar noi îl cinstim ca sfânt, chiar și turcii, pentru că și cu aceștia face minuni și le vindecă bolnavii. Există mărturii nenumărate că, atunci când sfântul curăță cădelnița și aruncă cenușa care rămâne de la tămâiat, turcoaicele fără copii aleargă și o adună, o amestecă cu apă și beau aceea, iar nu după multă vreme rămân însărcinate. Sfântul, așa cum l-au văzut la slujbă, era pătruns de razele dumnezeirii și fața lui strălucea în chip minunat. Odată cu el se luminase și toată biserica și se umpluse de bună mireasmă. Protagonistul acestei minuni nu era nimeni altul decât Sfântul Arsenie Capadocianul. Minunea a avut loc în 1890, iar el a trecut la Domnul în 1924.