Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei Mustrarea lui Platon

Mustrarea lui Platon

Un articol de: Augustin Păunoiu - 16 Sep, 2016

O celebră misionară catolică, maica Tereza de Calcutta, le spunea surorilor de mănăstire alături de care viețuia următoarele cuvinte: „Prefer să faceți greșeli cu nevinovăție, decât să săvârșiți fapte bune cu grosolănie”. Paradoxal am spune, nu? Și totuși, trebuie să învățăm să facem bine binele. Binele, dacă se face rău, nu mai este bine, nu mai reprezintă un act de iubire, ci lipsa acesteia.

Ne-a rămas de la Fericitul Augustin un îndemn pe care ar trebui să-l aplicăm în orice circumstanță ne-am afla. „Dacă înveți, învață din iubire, dacă mustri, mustră din iubire. Tot ce faci să fie din iubire și nimic din ceea ce lucrezi să nu aibă altă temelie, altă cauză”. Hristos ne-a învățat să-l corectăm pe cel care greșește. Însă trebuie să o facem fără a-l umili, ci cu dragoste. Fără iubire, oricât de bun ar fi ceea ce întreprindem, vom crea numai neplăceri.

Unul dintre ucenicii foarte bogați ai filosofului Platon în timpul mesei de prânz îl certă foarte sever pe unul dintre servitorii săi din cauza unei greșeli pe care acesta o făcuse. Platon, care se afla și el la masă, îi spuse: „Nu era mai bine să lași asta pe după aceea și să-l cerți deoparte?”

Discipolul lui Platon, arogant, îi replică, la rândul, maestrului său: „Poate, dar nu era la fel de bine să-mi spui asta după aceea și deoparte?”

„Nu. Și știi de ce? Pentru că nu am făcut acest gest ca să te umilesc în fața slugilor tale, ci ca să te fac să simți puțin ce a trăit servitorul tău atunci când l-ai mustrat aici, în văzul nostru, al tuturor”.

(Adaptare după o pildă din volumul „De vorbă cu Iisus”, Agustin Filgueiras Pita; Sapientia, 2014)