Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei Nevinovata contemplare

Nevinovata contemplare

Un articol de: Augustin Păunoiu - 02 Apr, 2019

Toți Părinții Bisericii din Răsărit și Apus au acordat atenție deosebită rugăciunii și meditației duhovnicești. De aceea atunci când erau absorbiți de anumite gânduri sau stări, fiind interpelați de ucenicii lor acționau neobișnuit sau dădeau răspunsuri neașteptate.

Astăzi vă povestesc despre un părinte din Apus, Cuviosul Toma de Aquino, un mare învățat al Bisericii Romane, normativ pentru teologia occidentală.

Toma de Aquino reprezintă pentru gândirea dogmatică apuseană ceea ce este Sfântul Maxim Mărturisitorul pentru cea ortodoxă. Tăcut și meditativ, Cuviosul Toma avea o constituție masivă, era lent în mișcări și imperturbabil de calm; ceilalți monahi îl tachinau spunându-i „Boul Taciturn”, însă erau plini de admirație pentru intuițiile lui teologice. Acest bou taciturn va umple întreaga lume cu mugetul său, avea să prevestească profesorul lui, savantul Albert cel Mare.

Toma era un contemplativ incurabil. Studiul neîncetat îl predispunea la meditație, vrând-nevrând. Odată, tinerii monahi dominicani care-i erau colegi au vrut să glumească pe seama lui. Pe când se aflau cu toții în bibliotecă au început să strige către Toma, care studia Etica Nicomahică a lui Aristotel: „Toma, uite un bou care zboară!” Toma, lăsând cartea la o parte, sări la fereastră și întrebă uimit: „Unde este?”, după care toți izbucniră în râs.

În Facultatea de Teologie Ortodoxă despre Toma de Aquino se pomenește foarte puțin. Deși la fel de puțin se știe că avea mare admirație pentru Părinții Răsăriteni ai Bisericii, mai ales pentru Sfântul Ioan Gură de Aur. Autorul operei „Summa Theologiae” a vizitat cândva capitala Franței împreună cu ucenicii săi. S-au suit cu toții în turnul Bazilicii Saint Denis, cea care peste sute de ani urma să fie vandalizată de revoluționarii Comunei din Paris la 1789. Acolo, la înălțime, privind până departe, Cuviosul Toma a izbucnit plin de uimire: E extraordinar Parisul. E un oraș superb. Aș fi fericit dacă aș avea acest oraș, dacă ar fi al meu.

Contrariați, ucenicii l-au întrebat: Dar de ce ai vrea să-l deții? Ce să faci tu cu el, cu un întreg oraș, tu, un călugăr care ai depus votul sărăciei?

Răspunsul lui Toma a fost unul care i-a surprins și mai tare pe frații dominicani: Dacă aș putea să am acest oraș l-aș vinde, iar cu banii dobândiți de pe urma lui aș cumpăra toată opera Sfântului Ioan Gură de Aur.