Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei Omul şi lumea

Omul şi lumea

Un articol de: Augustin Păunoiu - 21 Feb, 2013

Sfântul Serafim de Sarov are un cuvânt memorabil pe care l-a adresat celor din timpul său şi prin ei, nouă. El sună aşa: „Dobândeşte pacea şi mii de oameni se vor mântui în jurul tău“. Cu alte cuvinte, fii întreg, fii deplin. Nu lăsa ca ura, egoismul, patimile să-ţi fragmenteze interiorul. Pentru că atunci nu doar unitatea sufletului tău va fi pusă în primejdie, ci chiar a întregii lumi.

Un copil şi tatăl său călătoreau cu trenul. Voiajul trebuia să dureze două ore. Tatăl se aşeză comod şi se puse să citească o revistă ca să scape de plictiseală. La un moment dat copilul îl întrerupse, întrebându-l: „Tată, ce este clădirea aceea?“ Tatăl se uită să vadă ceea ce i-a arătat copilul şi răspunse: „Este o fabrică“. Părintele a încercat să se pună pe citit, când copilul îl întrebă din nou: „Mai e mult până la sosire?“ Tatăl îi spuse că mai au încă de mers. Omul a început din nou să citească, dar o altă întrebare a copilului îi întrerupse preocuparea, după care urmă apoi o cascadă de chestionări. 
 
Tatăl, disperat, căută un mod de a-i găsi copilului o ocupaţie. Văzu în revista pe care o citea o pagină cu numeroase chipuri de oameni. Rupse foaia respectivă în mai multe bucăţi şi o dădu copilului, invitându-l să reconstruiască acele chipuri întocmai ca la un joc de puzzle, după care se aşeza mulţumit pe scaunul său. Băiatul cel curios, căruia i se dăduse o sarcină aşa de dificilă, trebuia să fie ocupat pentru tot restul călătoriei. Nu apucă însă să treacă multă vreme, când copilul exclamă: „Am terminat!“
 
„Imposibil!“ - răspunse tatăl. „Nu pot să cred! Cum ai putut reconstrui aşa de repede imaginea?“ Pagina era refăcută perfect.
 
Copilul răspunse: „Nu m-am fixat asupra lumii, a oamenilor celor mulţi care apăreau pe prima parte a foii, fiindcă pe verso era chipul unui (singur) om; am reconstruit omul şi lumea s-a aranjat singură!!!“