Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei Poruncile lui Dumnezeu

Poruncile lui Dumnezeu

Un articol de: Augustin Păunoiu - 06 Oct, 2013

S-a spus adesea că poruncile lui Hristos sunt dificil de împlinit şi că, în consecinţă, creştinismul este ceva inaccesibil şi complicat pentru oameni.

Pentru cine a citit Noul Testament şi s-a apropiat cu sinceritate, deschis şi nu făţarnic de Biserică, învăţăturile lui Hristos sunt simple şi clare ca lumina zilei. Dar cine nu este onest cu sine, şi în ultimă instanţă şi cu Dumnezeu, se plânge de neputinţa punerii lor în practică.

Să luăm de pildă porunca iubirii aproapelui. Sunt unii care vor zice: „Eu îi iubesc pe toţi oamenii!” Şi stai şi te minunezi peste ce sfinţi ai dat. Dar, îţi vor spune tot ei: „Numai cu soacră-mea şi cu vecinii nu mă înţeleg!” Ce ghinion! Tocmai pe cei care le sunt aproapele cel mai aproape nu-i pot iubi.

Sau un alt exemplu. Unii spun: „Nu înţeleg cum să fac primire de străini aşa cum ne învaţă Mântuitorul în Evanghelie”. Şi totuşi e simplu. Dacă cineva îmi bate la uşă, atunci fac porunca primirii de străini. Nu mă apuc să mă duc prin oraş să văd dacă găsesc vreun străin ca să-l primesc şi eu acasă. Nu. Poruncile lui Hristos nu au ca referinţă adverbele „acolo” şi „atunci”, ci „aici” şi „acum”. Doar la spovedanie e îngăduit să spui: „Da, atunci am greşit, da, acolo m-am purtat cum nu trebuie.” Acestea indică îndepărtarea şi trecutul. De aceea, îmi spunea duhovnicul, nu e corect să spui: Sunt invidios, ţin minte răul, ci am fost invidios, am ţinut minte răul. Adică, am fost aşa înainte, dar acum  nu mai sunt!