Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei Să fim încurajatori!

Să fim încurajatori!

Un articol de: Augustin Păunoiu - 12 Apr, 2019

Un verset din cartea Proverbelor lui Solomon spune așa: „Nu opri o binefacere celui care are nevoie de ea, când stă în pute­rea ta să faci lucrul acesta. Nu spune semenului tău: «Vino mai târziu! Îţi voi da mâine!», când poţi să-i dai acum” (Proverbe 3, 27-28). Una dintre marile îndatoriri creștine este de a-i încuraja pe ceilalți, accentuând ce este bun la oameni, în loc să exagerezi ce este rău la ei, pri­vindu-i ca pe niște ființe unice, capabile de lucrări mari. Să ne iertăm aproapele, în loc să-l umplem de rușine! Să-l încura­jăm mai degrabă decât să-l de­mobilizăm, spunându-i: „Nu ești capabil de nimic în viață!”

Traduse altfel, cuvintele lui Solomon ne îndeamnă: „Aplaudă fiecare pas făcut înainte, în loc să spui: «Nu te vei schimba niciodată!»” Așadar, văzându-le potențialul dăruit de Dumnezeu, să-i încurajăm și să nu-i vedem pe ceilalți ca pe niște probleme greu de rezolvat. Să fim buni, încurajatori în familie, biserică și societate.

Pe la anul 1900, mulți scoțieni emigrau în America. Familia Chisholm ajunsese bine cunoscută în acea perioadă. Avea ca menajeră o negresă de 45 de ani, pe nume Eveline. Într-una din zile, nepoa­ta acesteia a venit în vizită la ea și a rămas pentru mai mult timp în casa acestei familii. Leontyne, căci așa o chema pe nepoată, știa să cânte frumos. Doamna Chisholm, care era profesoară de muzică, a încurajat-o pe Leontyne, a sponsorizat studiile ei la cea mai cunoscută academie de muzică, Juilliard School din New York, unde se învăța muzică clasică, teatru și dans. Mary Leontyne Price a devenit o mare soprană. Născută la 10 februarie 1927 în Laurel, statul Mississippi, ea a ajuns la recunoaștere internațio­nală în anul 1960 și a devenit prima afro-americană care a primit roluri importante la Metro­politan Opera.