Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei Timp de pierdut

Timp de pierdut

Un articol de: Augustin Păunoiu - 29 Ian, 2013

„Timpul este moneda vieţii tale. Este singura monedă pe care o ai şi numai tu poţi hotărî cum o vei cheltui. Fii atent ca nu cumva să-i laşi pe alţii s-o cheltuie pentru tine“, spunea în secolul trecut Carl Sandburg, un scriitor american. În privinţa timpului, cea mai mare greşeală a noastră este că ne închipuim că-l putem trage pe sfoară. Să nu ne păcălim. Odată trecut, timpul nu se mai întoarce înapoi.

În sala de aşteptare a unui medic de familie se adunase o mulţime de oameni. Un domn mai în vârstă s-a apropiat de biroul asistentei de la recepţie.

- Doamnă, i-a spus el politicos, am o programare pentru ora zece, iar acum este aproape unsprezece. Mă tem că nu mai pot aştepta. Sunteţi amabilă să îmi faceţi o nouă programare pentru o altă zi?

Auzind solicitarea bătrânului, o femeie din mulţime s-a aplecat către urechea vecinei sale şi i-a şoptit:

- Cred că are cel puţin optzeci de ani. Mă întreb ce treabă atât de urgentă ar putea avea de nu mai poate aştepta…

Bătrânul a auzit fără să vrea remarca doamnei, drept care s-a întors către ea, s-a înclinat cu respect şi i-a zis:

- Aveţi dreptate, doamnă. Am optzeci şi şapte de ani şi tocmai de aceea nu îmi permit să mai pierd nimic, nici măcar un singur minut din puţinul timp care mi-a mai rămas.