Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pilda zilei Trei parale

Trei parale

Un articol de: Augustin Păunoiu - 12 Mar, 2019

Prea adesea, atunci când suntem mari și ne întemeiem propriile familii uităm de cei care ne-au dat viață. Uităm că avem datorii nu doar față de cei pe care i-am născut, copiii noștri, ci și față de cei care ne-au crescut și care acum au nevoie de ajutorul nostru. Nu de puține ori, mai ales la începutul căsniciei lor, unii tineri, duși la biserică, dar puțin pătrunși de spiritul ei, solicitați de părinți pentru a le da o mână de ajutor, au o replică cel puțin ciudată. Cuvintele invocate aparțin Mântuitorului și sună așa: „Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup. Deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19, 3-6). Acesta este un răspuns care ar justifica la prima vedere abandonarea părinților. Dar Hristos nu vrea să îndemne aici la părăsirea părinților, ci vorbește despre unitatea familiei nou întemeiate.

A nesocoti că și tu, copil fiind, ai beneficiat de atenția, grija, banii și preocuparea părinților pentru tine contravine poruncii a cincea din Decalog care vorbește despre cinstirea părinților. Pilda de astăzi vorbește despre înțelepciunea unui om simplu care nu își neglija nici părinții, nici copiii.

Un țăran s-a tocmit la cineva să-i lucreze un gard. Pe când muncea de zor, omul nostru a fost văzut de stăpânul acelui ținut. I-a plăcut cum lucra muncitorul, s-a oprit și i-a zis: „Iscusit mai ești, omule! Oare primești bani buni pentru munca aceasta pe care o faci?”

„Depinde, Măria Ta, din ce parte privești lucrurile”, a răspuns meseriașul. „Fără îndoială, din partea Luminăției Tale, plata mea va părea puțină, dar din partea mea, orice aș face, mai mult nu am cum să scot. Primesc trei parale pe zi, și asta încă ar fi bine, dar o para pe zi cheltuiesc pe plata unei datorii, încă una o dau cu împrumut, așa că mie îmi mai rămâne o singură para”.

„Și cum te descurci să trăiești?” întrebă boierul.

„Răspunsul este unul singur, spune țăranul: greu de trăit cu o para pe zi...”

„Dar atunci de ce plătești datoria și mai dai și cu împrumut?” l-a întrebat stăpânul iarăși.

„Ceea ce ți-am spus până acum are un tâlc adânc. Tatăl meu m-a crescut, iar acum a îmbătrânit și trebuie să-l hrănesc eu, pentru asta plătesc o para, datorie către el. Dar am și un fiu care-i încă mic. Și de el trebuie să am grijă. Îl cresc, așadar, mai dau o para, dar de data asta cu împrumut. La bătrânețe o să-mi dea datoria aceasta înapoi. În concluzie, după cum vezi, îmi rămâne mie o singură para”. A râs stăpânul acelui ținut și l-a răsplătit pe țăranul cel înțelept boierește.