Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Planul din veci al lui Dumnezeu se vede din primul moment al creaţiei

Planul din veci al lui Dumnezeu se vede din primul moment al creaţiei

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 18 Noi, 2019

Din perspectivă biblică şi patristică, cerul şi pământul, întrucât sunt rânduite la începutul creaţiei, conţin în ele în mod potenţial toate cele ce vor mai apărea, din regnul mineral, vegetal şi animal, întrucât planul lui Dumnezeu era deja cu desăvârşire cunoscut de El.

Sfântul Grigorie Palama arată că lumea făcută la început nu este „un gol, desigur, nici fără cele dintre ele. Căci pământul era amestecat cu apă şi fiecare dintre ele purta în sine, ca o sarcină, aerul şi dobitoacele, şi plantele, după felul lor. Iar cerul cuprindea feluritele lumini şi luminători, în care subzista totul. Astfel a făcut Dumnezeu, la început, cerul şi pământul, ca pe o substanţă, care cuprindea totul şi purta în potenţă toate, dezaprobând de departe, precum se cuvine, pe cei ce socotesc în chip greşit că materia a preexistat de la sine”.

Faptul că pământul era netocmit şi gol, iar apele erau copleşite de întuneric, exprimă o unitate nediferenţiată a creaţiei, o lipsă de rânduială care nu mai înseamnă nonfiinţă, dar încă nici existenţă bună şi frumoasă. Totuşi această expresie arată dorinţa lui Dumnezeu de a rândui un cosmos în care a sădit un potenţial de devenire ce poate fi actualizat într-o conformitate cu voia dumnezeiască, dar numai prin împărtăşirea de Cuvântul creator al lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur, vorbind despre referatul scripturistic al creaţiei, spune: „Pământul este mama şi hrănitoarea noastră; din el am fost făcuţi şi din el ne hrănim; el ne este şi patrie şi mormânt de obşte; în el ne întoarcem iarăşi, după ce ne-am îndulcit din el cu mii şi mii de bunătăţi”, însă, el mai adaugă şi faptul că Dumnezeu a arătat pământul netocmit şi fără de formă, „ca nu cumva oamenii, din pricina nevoii ce o au de el, să-l cinstească mai mult decât merită, ca nu cumva să socotească binefacerile pământului datorate naturii pământului, şi nu datorate Celui ce l-a adus din nefiinţă la fiinţă. De asta a spus: «Iar pământul era nevăzut şi netocmit»”.