Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Pocăinţa, renaşterea morală a omului

Pocăinţa, renaşterea morală a omului

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 03 Dec, 2019

Suntem în Postul Crăciunului, un timp al pocăinţei, când prin înfrânare şi rugăciune trebuie să ajungem mai des la Taina Pocăinţei, adică la Spovedanie. Dacă ar fi să definim pocăinţa, putem spune că este starea sufletească şi acţiunea în care o persoană recunoaşte că a greşit şi încearcă să îndrepte cele săvârşite sau să obţină iertare de la cel căruia i-a greşit. În contexte religioase, de obicei, se referă la regretarea unui păcat făcut înaintea lui Dumnezeu.

În Ortodoxie, iertarea se primeşte prin Taina Sfintei Spovedanii în care ne mărturisim păcatele şi ne pocăim pentru ele. Astfel, pocăinţa este o stare permanentă a celui care doreşte mântuirea. Pocăinţa are un rol deosebit în lucrarea de sfinţire a sufletului. Ea este considerată o mare virtute, iar experierea ei se potriveşte tuturor, păcătoşi sau drepţi, începători sau desăvârşiţi duhovniceşte. Ea trebuie să însoţească toate faptele noastre bune sau rele, păcate sau virtuţi personale.

„Adevărata pocăinţă este schimbarea minţii pentru propriile acţiuni, o schimbare a vieţii morale, o schimbare spre mai bine, o lepădare totală de viaţa anterioară şi de păcat, o dorinţă neclintită de practicare a virtuţilor, o unificare desăvârşită a propriilor voiri cu voia dumnezeiască. De aceea, pocăinţa este renaşterea morală a omului şi punctul de plecare pentru o viaţă nouă şi virtuoasă” (Sfântul Nectarie). Cuviosul Iosif Vatopedinul arată că „baza pocăinței este lepădarea de sine. Pentru că voința și plăcerea de sine și iubirea de sine și egocentrismul au fost cauza căderii, acestea, dacă nu vor fi smulse din rădăcină, nu este cu putință ca dumnezeiescul Har să se apropie de noi”.

Lepădarea de sine este începutul pocăinţei, care devine o stare a sufletului nostru prin care dobândim Împărăţia lui Dumnezeu. Fără pocăinţă nu putem intra în comuniune cu Dumnezeu, nu ne putem împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Citeşte mai multe despre:   Postul Crăciunului