Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Poezie

Poezie

Un articol de: Gheorghe Simon - 15 Iun, 2019

Duhul Sfînt

 

Duhul Sfînt e lucrare neîntreruptă

fără de capăt sau de începătură

nu-l poţi vedea, întrucît, tu eşti vederea sa

nu-l poţi auzi, întrucît, tu eşti ecoul chemării sale

nu-l poţi numi, pentru că imediat

în această clipă chiar şi în acest loc

tu eşti numele său

nu-l poţi nici închipui

întrucît tu eşti întruchiparea sa

precum Verbul necorupt

Duhul Sfînt e lucrare

mai presus de fire

în văzduh nenuntit

Duhul Sfînt e trezvie

în sufletul înnoit.

 

Sfîntul Duh e aşternut de rouă

lacrimă lucidă

tăcerea cea vie din ceruri

şi fără de stricăciune

cum e cuvîntul din genune.

 

Duhul Sfînt e auzire

în chiar acest loc şi în această clipă

cum s-ar ţese tăcerea în desime

Duhul Sfînt e vedere

cum ar fi să mă întîmpin pe mine

iar moartea să se înstrăineze într-un nume.

 

Precum Duhul Sfînt în Treimea ipostaziată

cum piatra din unghi nefisurată

nici parte nici întreg

nici rarişte nici desime

precum ne e sufletul subţiat prin iuţime

precum e insul în mulţime

nici tăcere nici auzire

ci doar întrupare

precum cel îmbunătăţit prin dăruire

face să se împlinească

prea puţinul întregit prin împărtăşire.

 

Duhul Sfînt e împăcare de sine

acceptare şi înrudire

fără de ură şi fără de patimi

şi nici pricini de învecinare

cum îi ţine de urît

cel ce este celui ce nu are.

 

Duhul Sfînt e îndreptare şi orientare

pentru a nu mai fi singuri

fiind doar lacrimi roditoare

raze urzitoare

precum e Duhul Sfînt

cînd în suflet răsare.

 

Precum ne e dat să vedem

cînd nu ne vede nimeni

fiind în contemplare

iar noi spunem că ni se pare

Duhul Sfînt e doar alinare

precum ceea ce ce ne înlănţuie

fără de scăpare

să fie spre neatîrnare.

 

Duhul Sfînt e preumblare

în văzduh de neîntinare

în nesfîrşită lucrare

înnoiţi prin binecuvîntare

în chiar această clipă

fără de smintire

şi în smerită cugetare

primim în dar

Duhul Sfînt fără de hotar.