Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Povestea mâinilor frumoase

Povestea mâinilor frumoase

Data: 31 Iulie 2014

O istorioară spune că singura preocupare a trei tinere era cum să aibă mâinile frumoase. Ele foloseau cele mai scumpe creme şi loţiuni şi-şi pierdeau vreme şi bani cu îngrijirea mâinilor. Într-o zi, au ieşit la plimbare în parc. După puţin mers s-au oprit să se odihnească pe o bancă. Aleea pe care înaintaseră urca pieptiş spre o  grădină. Li s-a alăturat o altă fată, cam de vârsta măritişului. Aceasta a ascultat conversaţia celorlalte fete despre marea preocupare pe care o aveau de a-şi păstra mâinile cât mai frumoase şi, instinctiv, şi-a privit propriile mâini. Erau cam butucănoase, cu bătături din cauza muncii, cu unghiile nu tocmai îngrijite, şi nu vopsite şi lungi, precum  erau ale celor trei adolescente. S-au uitat şi acestea la mâinile ei şi au râs.

În momentul acela a apărut în faţa lor o bătrânică, nu prea elegant îmbrăcată, obosită. Le-a rugat pe fete să urce panta care se aşternea înaintea ei, mai ales că avea şi o sacoşă destul de grea în mână. Cele trei graţii au strâmbat din nas, s-au uitat la mâinile lor şi nici nu s-au gândit să se mişte din loc. A patra fată însă s-a repezit de îndată, a luat sacoşa bătrânei şi a ajutat-o să urce dealul. Când au ajuns sus, fata cu mâinile urâte şi bătrânica s-au oprit şi dintr-o dată, preschimbată în înger, vârstnica a luat mâinile fetei într-ale sale şi i-a spus: „Fata mea, nu fii supărată, cele mai frumoase mâini sunt cele care ajută pe alţii!“

Da, frumuseţea nu este exterioară; frumuseţea e dată de lumina faptelor bune care izvorăsc din inimă, spunea la începutul secolului trecut filosoful libanez Khalil Gibran. Inutilitatea mâinilor frumoase le face adesea să fie urâte. Mâinile care nu ştiu sau nu vor să gătească, să spele, să coasă, să măture, să lucreze cu sârg pentru a-şi câştiga pâinea zilnică nu prea sunt mâini iubite, nici în familii, nici în societate. Să nu uităm un lucru: e de preferat să fii admirat pentru ceea ce faci, nu pentru cum arăţi! (Adaptare de Augustin Păunoiu, după o pildă din volumul „Tâlcuiri noi la texte vechi“, Mitropolitul Ardealului Antonie Plămădeală, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1989)