Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Recurs la normalitate

Recurs la normalitate

Un articol de: Cosmin Daniel Pricop - 17 Feb, 2011

Există oameni care privesc şi înţeleg diferit Biserica, recte Biserica Ortodoxă Română. Unii dintre ei o consideră un subiect de ştire, pe care îl livrează publicului autohton definit în puncte de rating la momente deloc întâmplătoare şi care, de cele mai multe ori, se referă la un preot care fie "deschide cartea", fie se ceartă cu vecinul pentru o bucată de pământ din spatele grădinii, fie "pretinde" unor oameni educaţi din societatea actuală şi crescuţi în cel mai autentic duh creştinesc (a se citi creştini pe hârtia statisticilor, nu pe cea a pomelnicelor) un onorariu pentru nu ştiu ce slujbă. Alţii, tot din presă, care se cred mai inspiraţi şi oarecum superiori primilor, nu mai abordează Biserica la nivelul jurnalelor de tip găinărie, ci la nivelul elevat al tocşourilor, rămânând evident la mintea cocoşului şi sforţându-se din răsputeri să înţeleagă un subiect ce le-a fost interzis o vreme. Aceştia aplică scenariul politicii în naosul Bisericii, luând cadrul chiar şi văzut al spaţiului eclesial drept recuzită a unei noi înscenări cu aceeaşi regie. Vacantarea unei eparhii din organizarea internă a Bisericii creşte ca prin minune interesul faţă de viitorul Acesteia, dar nu la nivelul firesc al unei cunoştinţe şi conştiinţe în comuniune, ci la nivelul micilor speculaţii şi al meschinăriilor, pe care neştiutorii le aşază la temelia unei instituţii care, în ciuda prezenţei puternice în societate, îşi împlineşte menirea dincolo de ea. Apropo, pe cupola Palatului Patriarhiei este o pasăre cu o cruce în cioc. În orice caz, nu e găină.

Mai sunt unii care şi-au făcut din critica repetată la adresa Bisericii Ortodoxe Române o temă sau chiar o justificare a propriei lor existenţe. Nu sunt primii şi, cu siguranţă, nu vor fi nici ultimii care militează împotriva prezenţei lui Dumnezeu în spaţiul public. De compătimit este însă faptul că aceşti oameni nu au studiat îndeajuns de bine şi de atent istoria lumii, din care istoria Bisericii face parte integrantă, pentru a observa soarta celor care s-au împotrivit. Şi mai e ceva: Biserica are o experienţă considerabilă cu cei care la un moment sau altul al istoriei au dorit să o îngrădească, mai mult sau mai puţin seculari, mai mult sau mai puţin secularizaţi. Sunt puţini însă cei care au experienţă cu Biserica. De orice fel.

În faţa acestor realităţi şi a altora, nenumărate, care se caracterizează prin aceeaşi dorinţă de a exploata, promova şi propune meschinăria, minciuna, neiubirea, ipocrizia şi oportunismul drept principii ale unei aşa-numite evoluţii sociale, în faţa numeroaselor încercări de aducere a omului la stadiul unei găini ce nu îşi ridică ochii dincolo de grăunţele ce i se aruncă din fugă (Sfântul Siluan Athonitul), considerăm firesc, noi toţi cei de la "Lumina", să propunem cititorilor noştri, şi în acelaşi timp să participăm împreună cu ei, un recurs sau apel la normalitate, adică la recuperarea şi reaşezarea bunului-simţ, respectului, onestităţii şi adevărului la locul din care credem că au fost îndepărtate. Revenim cât de repede cu detalii.