Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Repere în pastoraţia copiilor la Sfântul Ioan Gură de Aur

Repere în pastoraţia copiilor la Sfântul Ioan Gură de Aur

Un articol de: Nicușor Deciu - 27 Ian, 2020

Înainte de a aborda orice aspect al temei pastoraţiei copiilor, este absolut necesar să luăm în ajutor expe­riența de Dumnezeu insuflată a Sfinților Părinți, precum şi a marilor duhovnici contemporani. Ab­sen­ța cunoașterii lui Dumnezeu se răsfrânge şi asupra calității şi a sensului mesajului pe care îl vom transmite copiilor. Relatăm în cele ce urmează câteva principii pastorale ce se regăsesc în lucrarea Despre slava deșartă. Despre creșterea copiilor, a Sfântului Ioan Gură de Aur. 

Nu întâmplător, Sfântul Ioan așază, ca un fel de introducere a temei creșterii şi educării copiilor în duh creștin, problema slavei deșarte, o patimă cu efecte dezastruoase atât în viața creștinului, cât şi a întregii comunități eclesiale. Iar paguba e cu atât mai mare cu cât la prima vedere slava deșartă nu e deloc percepută ca un rău şi o viclenie distrugătoare de suflet, ci drept o plăcere şi o mângâiere: „Slava deșartă, lauda lu­mii, este un demon care se stre­­coară pe furiș în sufletul nostru, sub înfățișarea unei curtezane”. Şi puțin mai jos adaugă: „Ce pare mai frumos decât lauda lumii? Ce pare, oare, mai fermecător? Şi, totuși, dacă ne vom da seama că toate acestea nu sunt decât o nălucire, decât o înșelă­ciune şi o fățărie, nu vom fi prinși în lațurile ei”. 

Din pricina slavei deșarte, creș­tinul ajunge să-şi îndrepte atenția şi să prețuiască lucruri pământești cu totul lipsite de importanță, precum îmbrăcarea hainelor frumoa­se, strângerea de averi şi lu­­cruri de care nu are neapărată nevoie, pentru ca apoi, cu vanitate, să se afișe­ze în public. Astfel, creș­tinul în­­­­cli­nă să nesocotească lucrarea faptelor bune şi a vir­tuților, singurele care-i pot aduce adevărata şi nestricăcioasa slavă. Şi, desigur, dacă părinții copiilor au astfel de preocupări, tot pe acestea le vor transmite, drept obiective ale vieții, şi copiilor lor. De aici pornește tot răul care există în lume, observă Sfântul Ioan, de la principiul pe care așezăm educația copiilor:

„Îndată ce s-a născut un copil, tatăl nu-şi dă toată silința ca să-i orânduiască viața şi să-i formeze caracterul, ci ca să-l împodobească şi să-l îmbrace în haine luxoase, cusute cu fir de aur”. Oare ce ar fi adăugat marele Ioan dacă ar fi trăit astăzi şi ar fi văzut pe lângă luxul clasic, tabletele, smart­phone-urile, stațiile de jocuri vi­deo pe care părinții contemporani le cumpără copiilor, încă înainte de a începe măcar să citească - iar uneori chiar înainte să vorbească, întrucât ne sunt oferite cu generozitate aplicații pe smartphone, inclusiv pentru bebeluși! -, doar ca să nu-l lipsească pe copil de nimic din ceea ce oferă zeul comerțului sau pentru a nu-i fi cumva odrasla mai prejos decât a altuia? Cu sigu­ranță, ar fi spus aceleași lucruri pe care le-a predicat şi în urmă cu 16 secole, întrucât acestea reprezintă esența nemuritoare a pedagogiei creștine: „V-am mai spus şi altădată că răul nu poate fi îndreptat din lume, din pricină că nimeni nu are grijă de copii, nimeni nu le vorbește despre feciorie, nimeni nu le vorbește despre curăția trupească şi sufletească, nimeni nu-i învață să disprețuiască averile şi măririle, nimeni nu le vorbește despre poruncile vestite în Scripturi”. Educația ce se desfășoară în copilărie este determinantă nu numai pentru această vârstă, ci şi pentru tot restul vieții, întrucât copilăria reprezintă vârsta în care se formează caracterul. Desigur că omul se mai poate schimba şi la maturitate, dar mai greu şi, mai ales, nu fără suferință! De aceea, pe bună dreptate se întreba Sfântul Ioan, ce se va întâmpla cu copiii care nu au avut educatori iscusiți, ci „au fost obișnuiți să audă vorbindu-li-se numai despre lucruri pământești? În vremea noastră fiecare părinte îşi dă toată silința să instruiască pe copiii lui în meserii, în arte, în știință, în oratorie, dar nici unul nu se interesează, cât de puțin, să educe sufletul lor”.

Uneori Sfinții Părinți te uimesc, realmente, prin actualitatea lor. La fel şi Sfântul Ioan, care în pasajul de mai sus a surprins, în câteva cuvinte, toate așteptările părinților contemporani legate de viitorul copiilor. Şi aş menționa că aici e vorba despre părinți dintre cei mai atenți şi preocupați de soarta copiilor, iar nu dintre cei indiferenți!

Totuși, spre ce ar trebui să ne îndreptăm atenția pentru a izbuti formarea copiilor noștri în duh creș­tin? Şi aici Sfântul Ioan se dovedește un mare cunoscător al sufletului tânăr, întrucât spune: „Uitați-vă cu grijă în fiecare zi: care este darul natural al copiilor, spre a-l dezvolta, şi care este defectul spre a-l îndrepta”. Pe bună dreptate s-a spus că, în privința edu­ca­ției copiilor, cel mai important lu­­cru este acela de a veghea ca înainte de orice să nu stricăm noi înșine puritatea sufletului copilului, fie prin aplicarea unor principii greșite, fie prin nepăsarea de a lăsa copilul slobod într-un mediu viciat: școală, prieteni, gașcă sau diverse locuri de socializare, care au ajuns astăzi să promoveze deschis viciul ca pe o formă de distracție. De aceea, accentuează Sfântul Ioan: „Cu multă grijă alungați din sufletul lor desfrânarea, căci mai cu seamă dragostea trupească tulbură sufletele tinerilor. Dar mai ales, înainte de a gusta din acest fel de dragoste, învățați-l pe copil să fie cumpătat”. 

Prin urmare, înainte de toate, deprinderea cumpătării şi a unei relații vii cu Dumnezeu prin rugăciune vor putea forma, pe de-o par­te, caracterul creștin al copilului, iar, pe de alta, îl va feri de tentațiile viciului sub toate formele lui. 

Citeşte mai multe despre:   Sfantul Ioan Gura de Aur