Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Revenirea la esenţă

Revenirea la esenţă

Un articol de: Cosmin Daniel Pricop - 09 Mar, 2011

Este extraordinar modul în care Mântuitorul Iisus Hristos sintetizează importanţa, înţelesul şi motivaţia postului în Evanghelia Duminicii Lăsatului sec de brânză, practic duminica dinaintea începerii efective a Postului Sfintelor Paşti. Remarcabilă în egală măsură este şi înţelepciunea Bisericii de a rândui spre citire această pericopă înaintea celei mai semnificative perioade de post din viaţa Ei şi a credincioşilor care o alcătuiesc. Cât de simplu şi totodată cât de profund este mesajul lui Dumnezeu pentru cei care se pregătesc pentru a parcurge împreună acest timp al "Siloamului" actualizat în sufletele şi ochii fiecăruia. Ce naturaleţe în îndemnul Mântuitorului Hristos, propus cu pedagogie omului vechi, şi aşa asaltat de obligaţia împlinirii nenumăratelor prescripţii. Încă o poruncă în plus? Tot mai trebuie făcut ceva? Parcă nu suntem nici noi departe de atmosfera în care Hristos reia Legea Postului fără să o strice, desăvârşind-o prin dezvăluirea adevăratei ei motivaţii.

Cum ne pregătim noi pentru un eveniment însemnat al vieţii noastre sau al apropiaţilor noştri? Câte eforturi conjugate, câte zbateri şi străduinţe pentru punctarea tuturor aspectelor care conţin şi definesc un astfel de moment. Cum am fi propus noi Postul în locul lui Hristos? Ne-am fi complicat în amendamente cazuistice sau am fi lăsat totul să evolueze de la sine? Este foarte uşor să răspundem politic şi politicos acum, având bucuria experienţei pe care o face şi o propovăduieşte El, dar trebuie să recunoaştem că modul în care instituie Postul în Sfânta Evanghelie ne surprinde pe toţi, de fapt modul în care descoperă adevărata esenţă a lui. Ne-am fi aşteptat să accentueze durata îndelungată, El Însuşi postind 40 de zile şi 40 de nopţi înainte de ieşirea la propovăduire, sau poate asprimea postului, oferindu-l ca exemplu pe Sfântul Ioan Botezătorul, ori diferitele prescripţii rituale, recurgând la Scriptura din vremea Lui, la Lege şi la Profeţi, sau la mesajul şi imaginea pentru societate, făcând apel la celebra recuzită de sac şi cenuşă. Însă nu. Nimic din toate acestea. Ba, dimpotrivă, propovăduieşte bucuria de a posti, redescoperind adevărata ei motivaţie - sinceritatea. Cu noi înşine şi cu Dumnezeu.

Ne-am putea întreba ce legătură este între post şi sinceritate, alăturând-o pe cea din urmă mai degrabă Tainei Spovedaniei, însă Hristos aşază sinceritatea şi în definitiv adevărul la temelia tuturor încercărilor noastre omeneşti. Să nu ne minţim crezând că doar respectarea unui regim alimentar timp de 40 de zile ne apropie de Dumnezeu sau numai hainele în culori cernite purtate eventual pentru a fi în ton garantează un loc privilegiat în Împărăţie. Ceea ce contează cu adevărat în privinţa postului, spune Hristos, nu se vede cu ochi trupeşti, nici nu se cataloghează după impresia de moment, nici nu are a face cu învelişul lucrurilor, ci se află în "ascuns". Acolo unde contează doar imaginea propriului suflet.