Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Sfârşit creştinesc...

Sfârşit creştinesc...

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Daniela Șontică - 17 Iunie 2012

Cu mintea zdruncinată şi sufletul bolnav, un om a intrat în sfântul lăcaş să ceară lămuriri preotului cu privire la nişte citate din Biblie. Nu ştim dacă avea sau nu dinainte scenariul prestabilit în sinea sa, dar rezultatul a fost cumplit, ca în filmele cu psihopaţi, ce par neverosimile când le vezi la televizor, dar care produc seisme când se întrupează în cotidianul de lângă noi.

Poate omul cu versetele neclare o fi mers la mai mulţi slujitori ai Domnului, i-a întrebat pe toţi şi nici unul nu i-a dat îndreptăţire în ceea ce credea el singur că ar însemna. Poate. Poate şi-a zis că măcar acest preot mai în vârstă şi despre care multă lume i-a spus că e înţelept şi plin cu har îi va da răspunsul dorit. Dar uite că nici măcar el nu-i spune ce vrea să audă. Atunci, bolnavul se simte "dator" să facă dreptate: scoate cuţitul şi îl înfige în pieptul preotului din faţa sa, pe care dintr-odată nu-l mai vede nici venerabil, nici hăruit de Dumnezeu. În întunericul care s-a lăsat dintr-odată în jurul său nu mai este decât el singur, hăituitul de întrebări nelămurite. După câteva clipe smulse unui carusel nebun, întunericul începe să se spargă în urma sa, aude cum preotul se împleticeşte şi strigă firav după ajutor. O lasă pe femeia de la lumânări în frica şi mirarea ei să strige după el "Hoţul!", deşi el era un criminal. Dar oamenii din piaţă nu se sinchisesc, "lasă să se descurce fiecare", de ce să sară ei să o păţească?...

Ambulanţa ajunge şi ea în scurt timp, dar preotul se stinge, oarecum mirat de propriul sânge care i se scurge din piept. Sângele său, amestecat cu Sângele lui Hristos, pe care tocmai L-a băut la Sfânta Liturghie pe care o slujise în acea dimineaţă, ca în fiecare sâmbătă, pentru cei adormiţi întru Domnul. Acum şi el se duce la Domnul şi va da socoteală de faptele sale. Şi azi se rugase pentru "sfârşit creştinesc", dar ce sfârşit mai creştinesc să fi dorit oare decât acesta? Doar a fost omorât când mărturisea cuvântul Domnului. Păcat de tânărul acesta rătăcit... Iartă-l, Doamne, că nu ştie ce a făcut!