Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Smerenia, pricina tuturor celor bune

Smerenia, pricina tuturor celor bune

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 17 Feb, 2020

Temelia urcuşului duhovnicesc este virtutea smereniei, însoțită de pocăință. Smerenia e cel mai mare dar dat omului de Dumnezeu. Ea este sănătatea vieţii după cuvântul Sfântului Porfirie Kafsokalivitul. Iar Sfântul Ioan Scărarul spune că „smerenia este un har fără nume al sufletului”.

„Aşa cum rădăcina tuturor relelor e mândria, tot aşa pricina tuturor celor bune e smerenia“, învaţă avva Evagrie. Smerenia este semnul distinctiv al creştinismului şi virtutea indispensabilă întregii vieţi duhovniceşti. Fără ea e cu neputinţă să ne mântuim, nu putem nici măcar să făptuim poruncile ori să facem un bine oarecare.

Smerenia este cea dintâi virtute dezvoltată de perioada Triodului în care ne aflăm, fiindcă e însăşi condiţia fără de care nu putem dobândi căinţa (metanoia) şi câştiga, prin urmare, iertarea păcatelor. Ea este o virtute morală, care constă în ajutarea şi slujirea mai presus de orice a celorlalţi.

Potrivit Sfântului Isaac Sirul, această virtute e şi obârşia ascezei: „înfrânarea şi concentrarea urmează smereniei“.

Pentru autorii Triodului, ca şi pentru toţi Părinţii, smerenia e virtutea „prin care ne putem cunoaşte prin noi înşine şi putem izgoni înfumurarea deşartă a trufiei“.

Părintele Iosif Vatopedinul spune: „Smerenia este icoana şi chipul însuşirilor dumnezeieşti. În chip drept a fost numită de către cei care au ajuns la îndumnezeire veşmânt dumnezeiesc şi podoabă a dumnezeirii. Ea este socotită a fi temelia nemișcării spre patimi, pecetea celui desăvârşit, locul neschimbabilităţii şi multe altele ce aparţin dumnezeieştii atotdesăvârşiri”.

Pentru părintele Sofian Boghiu, „smerenia este dumnezeiască”, în acest sens, vorbind despre smerenie, relatează o pagină de Pateric: „Un frate l-a întrebat pe un avva: „Părinte, ce este smerenia?” Şi părintele bătrân i-a răspuns: „Smerenia este dumnezeiască şi nu se poate dobândi decât prin lucrare, prin lucrarea poruncilor, plinirea poruncilor”.

Citeşte mai multe despre:   Triod  -   smerenie