Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Starea vremii şi starea nemulţumirilor noastre

Starea vremii şi starea nemulţumirilor noastre

Un articol de: Daniela Șontică - 15 Dec, 2010

Când nu au subiect de conversaţie, englezii, oameni politicoşi din fire, deschid discuţia despre vreme. Românul, ca să nu fie mai prejos, când nu ştie ce să spună, exclamă: "Ce căldură, domnule, ne topim, nu alta!" sau "Ce frig e, nu mai scăpăm o dată de iarna asta!" după nici zece zile de frig.

Ne-am obişnuit să spunem fără nici un discernământ că nu ne convine că vremea e ba prea călduroasă, ba prea rece, ba plouă prea mult şi putrezim, ba e secetă de crapă pământul.

Nu ne intră în voie deloc starea vremii. Aparent, este vorba de simple vorbe, aruncate la plictiseală ori pe negândite, doar să ne aflăm în treabă, dar, de fapt, lucrurile au un substrat mai adânc. De fiecare dată când omul îşi arată nemulţumirea sa, el corectează ceea ce aparent natura face de la sine, uitând că nimic nu se întâmplă de la sine, ci de la Dumnezeu. Cu alte cuvinte, omul îşi arată nemulţumirea faţă de hotărârile Stăpânului şi Creatorului a toate, cel care dă ploaie peste cei buni şi peste cei răi, care face să răsară soarele peste toţi şi dă ploaie la bună vreme.

Fiecare om ar vrea, cu egoismul şi îngustimea intereselor sale de moment, ca totul să se învârtă după cum îi pică lui bine. Dacă ar vrea să meargă la plajă, atunci să fie cald, să nu plouă. Dacă are câmpul plin de grâu, vrea ploaie, dar nici prea multă, nici prea puţină. Dacă locuieşte la oraş, crede că nu are nevoie de ploaie, că "doar pietrele nu trebuie să crească!". Cum dă puţin gerul, se vaită că îi degeră toate.

Ştiu că e plictisitor să spun asta, şi poate ştiţi deja, dar cel mai bine ar fi să fim mulţumitori pentru toate, că nimeni dintre noi nu poate şti mai bine decât Dumnezeu când şi ce ne trebuie tuturor. În loc să tot bombănim: "Of, iar e vreme ploioasă!", mai bine am spune: "Mulţumim, Doamne, pentru toate".

Şi tot legat de percepţia falsă despre starea vremii, este amuzant modul de prezentare la televiziunile noastre a emisiunii de gen. Fetele sau băieţii care fac prezentarea se încruntă şi mimează tristeţi zdrobitoare când anunţă ploi, temperaturi scăzute, ninsori abundente, altfel, toate fireşti la data calendaristică respectivă. Şi, foarte veseli, în miez de vară, când toată lumea simte nevoia de o ploaie răcoritoare, prezentatorii saltă de bucurie că avem un cer senin şi frumos, cu temperaturi de 40 de grade Celsius. De cumva se întâmplă ca harta sinoptică să arate ploi, e jale: " Se strică vremea, stimaţi telespectatori! Vin ploile!". Cine să ne mai înţeleagă?