Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Știi să minți?

Știi să minți?

Un articol de: Augustin Păunoiu - 08 Aug, 2018

Subiectul cunoașterii lui Dumnezeu din partea omului este unul complicat. Cine ar putea spune că Îl cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu? Care ar fi criteriile acestei cunoașteri? Răspunsul la aceste întrebări este unul simplu: Dumnezeu poate fi cunoscut atât cât Se lasă descoperit omului. El S-a arătat în Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat. Cu Dumnezeu ne întâlnim în rugăciune și în orice faptă bună care nasc în noi dobândirea virtuților, adică asemănarea cu El. Foarte important însă este să nu ne amăgim pe noi înșine că asceza proprie e sursa acestei cunoașteri. Sigur, postim, dăm milostenie, ne rugăm, dar Dumnezeu e Cel care pune harul în inimile noastre. Pilda de astăzi ne vorbește despre faptul că nu trebuie să fim înlănțuiți de patimi și, în același timp, să nu credem nici propriilor virtuți.

La un pustnic atonit a venit odată un pelerin, stăruind să fie primit ca să învețe înțelepciunea de a trăi cu adevărat în Duh. „Ce ai făcut până acum ca să dobândești ceea ce cauți?”, l-a întrebat eremitul. „Am învățat toată Filocalia pe de rost, cunosc tehnica respirației în rugăciunea neîncetată, știu toate rugăciunile din Ceaslov, am trăit toată viața în cumpătare”. „Știi să minți?”, l-a chestionat din nou bătrânul. „Cum să mint?, a răspuns pelerinul. Toată viața n-am învățat să zic decât adevărul. N-am mințit și nici nu voi minți vreodată!” „Du-te și întoarce-te în lume. Când vei învăța să minți, atunci vei putea fi ucenicul meu.”

Tâlcul acestei povestiri este unul adânc. Trebuie să știm să ne dezrobim chiar și de propriile adevăruri. Să nu fim sclavii nici unei patimi, dar nici chiar ai propriilor virtuți.