Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Teoria creştinismului

Teoria creştinismului

Un articol de: Cosmin Daniel Pricop - 17 Mar, 2011

Am rămas cu toţii impresionaţi de drama prin care trece una din puterile economice ale planetei, Japonia. Exemplul ei este indicat atunci când se vorbeşte despre eficientizarea muncii, performanţele pe care le reuşesc locuitorii ţării cu o întindere modestă, în multe domenii fiind de-a dreptul extraordinare. Cutremurelor serioase care au afectat ţara în urmă cu puţin timp li s-au adăugat un val uriaş provocat, oficial, tot de un cutremur în largul mării, precum şi iminenţa unei catastrofe nucleare, una dintre atomocentralele ţării fiind avariată şi implicit în pericol de a sări pur şi simplu în aer. Nu este greu de imaginat ce a însemnat toată această situaţie pentru marile canale media ale lumii, care au prezentat şi prezintă permanent imagini de la faţa locului. Printre multele aspecte ale dezastrului general care a paralizat o ţară întreagă, ştirile prezintă şi încercarea disperată a autorităţilor de a diminua riscul nuclear de la Fukushima, evacuând întreaga zonă şi aproape toţi muncitorii centralei. Am spus aproape toţi, pentru că 50 de angajaţi ai staţiei nucleare, oricum afectaţi de radiaţii în urma exploziilor, decid să rămână la locul de muncă şi să încerce stabilizarea situaţiei şi indirect protejarea semenilor lor cu preţul propriei vieţi.

Nu ştiu ce religie au respectivii muncitori, nu ştiu cum este privită această atitudine în sistemul de valori religioase al fiecăruia, dar ştiu că alegerea pe care au făcut-o, de a pune pe ceilalţi mai presus de ei înşişi, e inspirată parcă din Evanghelia Mântuitorului, cartea de căpătâi a creştinismului. Descoperim, din rânduială dumnezeiască sunt convins, exemple de creştinism dincolo de creştinism, descoperim atitudine vie departe de locul unde ne imaginăm că există cu adevărat, într-o ţară în care creştinismul instituţionalizat nu există sau este mai degrabă sporadic. Rămânem impresionaţi de astfel de exemple, noi, care vorbim în permanenţă despre jertfă, noi, care ne fundamentăm teologic permanent pe această învăţătură dumnezeiască, noi, creştinii, specialiştii în teoria creştinismului. Poate că primim acum o lecţie din locuri şi de la oameni la care nu ne-am fi aşteptat, într-o retrăire parcă a uimirii israeliţilor din Scriptura Vechiului Testament la auzul profeţiei lui Valaam. De ce nu ne-am fi aşteptat? Pentru că teoria creştinismului pe care am perfecţionat-o rânduieşte lucrurile după grafice şi scheme, transformă viaţa în formule matematice. Trasăm direcţii şi coordonate, ne credem superiori celorlalte religii prin învăţătura de credinţă propovăduită, dar oare prin trăire, prin exprimarea doctrinară mai suntem la fel de sus? Concret vorbind, într-o situaţie asemenea celei descrise mai sus ne-am da viaţa pentru semenii noştri sau am prefera să ne gândim, poate logic, la familie, la apropiaţi, la viitor, într-un cuvânt, la noi înşine? Am avea un răspuns clar la această întrebare sau am trage de timp cu expresii de genul "lucrurile trebuie nuanţate"? Cât ne gândim la acestea, 50 de oameni lucrează în Fukushima pentru ceilalţi.