Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Uşile pocăinţei

Uşile pocăinţei

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 14 Feb, 2020

În perioada de urcuş du­hov­nicesc a Triodului, prin cântările ei, Bise­rica ne îndrumă la limanul pocăin­ţei: „Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă, că mâ­necă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului cu totul întinat; ci, ca un Îndurat, cură­ţeş­te-mă cu mila milostivirii Tale”.

Sfân­tul Teofan Zăvorâtu explică astfel acest imn liturgic: „Uşile pocăinţei deschide-mi mie! - Dar cine le-a închis? Ele au fost deschise prin cruce: stau şi vor sta deschise pentru toţi oamenii, atâta vreme cât va dăinui lumea, şi pentru fiecare dintre noi, atâta vreme cât mai este suflare de viaţă în nările noastre. Bun; uşile milosti­virii lui Dumnezeu sunt deschise - şi cine le-a închis? Să ştiţi că la aceste uşi se ajunge prin altele, prin uşile îndurerării şi frângerii inimii. Trebuie să trecem mai întâi prin acestea ca să ajungem la uşile milos­ti­virii. Îndurerează-te şi frânge-ţi ini­ma, şi Domnul te va primi! «Frân­ge-ţi inima» - iar inima nu se frânge: «îndurerează-te» - dar ea nu vrea să se îndurereze. Şi iată că omul este zăvorât în sine prin împietrirea inimii – şi, neavând putere să se bi­ruie pe sine, strigă către Milos­tivul Dumnezeu: «Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătă­torule de viaţă!» Uşa ta este întotdeauna deschisă, Doamne; a mea, însă, este închisă şi nu am pe unde să ies! Deschide-mi mie, prin aceas­tă frângere, uşa inimii mele împie­trite, ca să ies la Tine şi să intru prin ușile milostivirii Tale!”

Imnul liturgic Uşile pocăinţei se cântă duminica la slujba Utreniei, de la începutul perioadei Triodului şi până în Duminica a 5-a a Postului Mare, închinată Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Părintele Nicolae D. Necula, într-unul din articolele sale, menţionează: „Ideea centrală care străbate ca un fir roşu cartea Triodului şi întreaga perioadă în care se întrebuinţează este aceea a pocăinţei. Intrăm în această atmosferă a pocăinţei ca într-o curte interioară a sufletului nostru pentru care Îl rugăm pe Mântuitorul să ne deschidă uşile ei tainice, zăvorâte de păcat. «Uşile pocăinţei» este cântarea care ne arată că pocăinţa este un act de curăţire a unui trup spurcat sau întinat, în care sălăşluieşte duhul care tinde spre Dumnezeu şi Bi­serica Sa, ca şi către o baie a mântuirii”.

Citeşte mai multe despre:   Triod