Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Vecinul din închipuirea noastră

Vecinul din închipuirea noastră

Un articol de: Augustin Păunoiu - 17 Apr, 2019

Felul în care gândim lucrurile ne determină existența. Noi nu vedem, de cele mai multe ori, realitatea în mod obiectiv, ci doar printr-o optică bine precizată. Atunci când observăm realitatea prin culoarea lentilelor create de modul nostru de a ne raporta la cutare sau cutare lucru, o putem face eronat. Și astfel, vedem și persoanele care ne stau în jur prin prisma proiecțiilor noastre.

Conturăm asupra lor defectele noastre și interpretăm în mod greșit modul lor de a acționa. Ceea ce omul consideră a fi realitate reprezintă, de cele mai multe ori, numai interpretarea proprie a lui. În general, ne facem diferite idei despre un bărbat sau o femeie anume, fără a ne da însă seama că respectivele persoane nu au nimic de-a face cu imaginația noastră în ceea ce le privește. Pilda de astăzi vine să ne confirme această idee.

Se zice că un om nu-și găsea toporul cu care mergea la pădure pentru a tăia lemne. Atunci i-a venit în minte să-l bănuiască pe vecinul său că i l-ar fi putut fura și, zile în șir, a continuat să-l privească prin lentila răutății sale. Înăuntrul lui a început să crească impresia că are ca vecin un hoț de topoare. În comportamentul acestei persoane găsea numeroase confirmări la suspiciunea lui. Într-un final, a alergat la vecinul său, a bătut la poartă și i-a strigat în gura mare: Poți să-ți păstrezi nenorocitul acela de topor!