Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Repere şi idei Zi de cinstire a sinodalității Bisericii

Zi de cinstire a sinodalității Bisericii

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 22 Mai, 2020

Sinodalitatea este trăsă­tura specifică a Ortodoxiei. Această carac­te­­ris­tică este stabilită încă de la Sinodul Apostolic din anul 50 de la Ierusalim, când ucenicii Domnului, luând hotărâri, au spus: „Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă”.

Întreaga metodă prin care Biserica îşi împlineşte activitatea sa divino-umană în lume este inclusă în această definiţie apostolică teandrică. Sfinţii mucenici şi măr­tu­risitori, Sfinţii Părinţi şi sinoadele ecumenice au primit şi au păstrat această metodă.

În primul mileniu al istoriei Bisericii au fost organizate sinoade generale, numite ecumenice, pentru a răspunde, prin hotărâri dogmatice ale episcopilor, ereziilor care au marcat viața Bisericii. Hotărârile lor reprezintă fundamentul învățăturii de credință or­todoxă. Dumnezeu i-a luminat pe Sfinţii Părinţi participanți la sinoadele ecumenice, iar învă­ţă­tura stabilită de ei în scris este in­s­­­­pi­rată de la Dumnezeu.

Biserica Ortodoxă s-a dezvoltat de-a lungul mileniilor, mărturisind adevărul de credinţă și dovedind că este Biserica „una, sfântă, so­bor­nicească şi apostolească (apos­to­lică)”. Ortodoxia își mărturisește apostolicitatea sa în Crezul formulat la sinoadele ecumenice de la Niceea (325) și Constantinopol (381).

Biserica Ortodoxă îi sărbă­to­reşte astăzi pe Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic. Acest sinod s-a desfăşurat la Con­s­tan­tinopol în anul 381.

A fost convocat de împăratul Teodosie cel Mare (379-395), pentru a restabili ordinea şi liniştea în Biserică. Tulburarea era provo­cată de erezia pnevmatomahilor (termen grecesc alcătuit din cuvintele „Duh” şi „luptă”), care nega dumnezeirea, egalitatea şi deo­fiin­ţimea Duhului Sfânt cu Tatăl şi cu Fiul. 150 de episcopi au participat la acest sinod ecumenic. Prin strădania acestor Sfinţi Părinţi, Biserica a consolidat victoria Ortodoxiei, obţinută încă din anul 325, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325.

Sinodul al II-lea Ecumenic a formulat învățătura ortodoxă despre Sfântul Duh, mărturisind că este Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreu­nă cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin proroci.

Simbolul de credinţă de la Niceea se încheia prin cuvintele „Credem şi în Duhul Sfânt”. La acestea, Sfinţii Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic au adăugat încă cinci articole de credinţă, stabilind învăţătura ortodoxă despre Sfântul Duh, despre Biserică, despre Sfânta Taină a Botezului, despre învierea morţilor şi viaţa veşnică.

Atunci când ne închinăm şi dăm slavă Tatălui şi Fiului, trebuie să ne închinăm şi să dăm slavă şi Sfântului Duh, căci e nedespărţit de Tatăl şi de Fiul. Sfântul Duh este de o fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul. El este în Tatăl şi în Fiul, precum şi Fiul este în Tatăl şi în Sfântul Duh, şi Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh. Toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi au o singură fiinţă, voinţă, putere şi slavă, o singură Dumnezeire, arătată în trei Ipostasuri. Este un singur Dumnezeu în trei Persoane, aşa cum soarele are disc, rază şi lumină, dar e un singur soare, după cum ne învaţă Sfântul Atanasie cel Mare.

La Sinodul al II-lea Ecumenic, Sfinţii Părinţi au condamnat şi ere­ziile macedonianism și apolina­rianism, născute din dezbaterile legate de arianism. Pe lângă defi­ni­ţiile de ordin dogmatic aprobate, sinodul a redactat şapte canoane, prin intermediul cărora erau con­dam­nate cele mai importante erezii apărute în Biserică la data res­pec­tivă. Era depus din treapta arhieriei Maxim Cinicul, care dorise să obţină în mod necanonic scaunul Bisericii constantinopolitane, fiind reglementate, de asemenea, drepturile jurisdicţionale ale vechilor scaune din Biserica Răsăritului, precizându-se „întâietatea de onoare a episcopului de Constantinopol după episcopul Romei”. Hotărârile dogmatice ale Sinodului al II-lea şi Simbolul de credinţă constantinopolitan constituie fundamentul teologic al hotă­rârilor dogmatice luate de celelalte sinoade particulare şi ecumenice, cuprinse implicit în acestea, fiind recunoscute unanim de întreaga Biserică.

Cinstirea de astăzi a Părinților participanți la Sinodul al II-lea Ecumenic ne arată că Biserica noastră păstrează dreapta credin­ță mărturisită de ei.

Ortodoxia este credinţa care a păstrat neschimbată învăţătura lăsată de Mântuitorul Hristos şi transmisă mai departe prin Sfinţii Apostoli şi prin urmaşii lor. Bise­rica Ortodoxă a rămas credincioa­să dogmelor de credinţă stabilite la sinoadele ecumenice.