Baytali, satul cu „români din Ucraina“

Între zecile de sate din Ucraina în care locuiesc şi români, ori ucraineni cu origini româneşti, se află şi localitatea Baytali, din regiunea Odessa. Impresionează pitorescul regiunii, dar şi credinţa cu care locuitorii de aici, fie români, fie ucraineni, păstrează tradiţiile seculare din regiune, dar şi legătura profundă cu Biserica Ortodoxă, care le-a fost mamă şi îndrumătoare de-a lungul timpului.

Satul Baytali din Ucraina este situat la aproximativ 200 de kilometri de Odessa, în nordul regiunii, în raionul Ananiev, la 17 kilometri de oraşul reşedinţă de raion. Aici, după cum ne-a informat parohul din sat, părintele Anton Cumpătă, trăiesc aproximativ 700 de români. Pe lângă tradiţiile, limba şi obiceiurile care au rădăcini în ţara noastră, ceea ce îi leagă pe aceştia de România sunt şi slujbele oficiate în biserica din sat, în limba maternă. „Nu pot să vă ofer prea multe informaţii despre comunitatea română din satul nostru. Nu ştiu istoria acestei comunităţi. Dar vă pot spune că noi ne simţim români. Chiar aşa ne şi prezentăm: români din Ucraina“, ne-a spus părintele Cumpătă.

Legendele zonei

Dacă istoria nu ne oferă prea multe detalii referitoare la satul ucrainean şi la credincioşii români care locuiesc aici, legendele care circulă de la bătrânii din sat arată că Baytali, din raionul Ananiev, a fost astfel numită de turci, în secolul al XVII-lea. Aşa se explică numele satului, cu rezonanţe orientale. „Odinioară, satul nostru era despărţit de râul Tiligul. Acest râu era considerat un adevărat «fluviu», dacă ne putem exprima aşa. Legendele bătrânilor ne spun că pe acest râu circulau multe vase. Se spune că aici şi-a găsit sfârşitul un renumit vas turcesc, plin de comori, care s-au pierdut pe fundul râului. Probabil că de atunci, turcii s-au ferit să mai vină pe aici...“, ne-a explicat părintele Cumpătă.

Expediţii arheologice

Arheologii şi istoricii au încercat să studieze locurile şi chiar să găsească rămăşiţele acestui vas turcesc. Autorităţile din Turcia chiar au cerut aprobarea unei expediţii, în cadrul căreia, specialiştii turci să găsească urme ale acestui eveniment. „Noi nu am căutat niciodată aceste comori...Lăsăm pe cei interesaţi să facă acest lucru. Noi mai degrabă căutăm, printre cioburile istoriei, ceva din tezaurul Bisericii Ortodoxe de pe aceste meleaguri“, mărturiseşte părintele Anton Cumpătă.

Ucraineni cu nume româneşti

Localnicii spun că satul Baytali, dar şi alte sate vecine, cum ar fi Gandraburi, cu peste 3.000 de locuitori şi Tocilovo (Tocila) cu peste 2.000 de locuitori sunt sate româneşti, apărute înaintea satelor ucrainene. Când românii au venit aici şi au întemeiat aceste localităţi, prin secolele al XVII-XVIII-lea, nu existau decât păduri şi locuri părăsite. Un lucru interesant este faptul că unii ucraineni din aceste sate poartă nume româneşti: Nicul, Stepul, Ursul, Muntean.

Mănăstirea şi fântâna minunată

În Baytali a existat chiar şi o mănăstire, înfiinţată, după cum aflăm din „Experienţa descrierii statistice a oraşului Ananiev“, în jurul anului 1700. Acum, nu se mai păstrează nimic din vechea mănăstire, decât o fântână despre care se spune că ar face minuni. În fiecare an, la hramul bisericii (Naşterea Maicii Domnului) credincioşii din sat, împreună cu preotul lor, merg la această fântâna minunată. Aici se oficiază slujbe religioase şi se citesc rugăciuni pentru toate trebuinţele. „În fiecare an, la hram, avem un sobor de preoti din satele vecine şi din Odessa. Vin şi preoţi români, cum ar fi părintrele Grigorie din Krutoyarovka. Slujim în slavonă şi română. Vin şi mulţi moldoveni, din satele vecine şi este o bucurie foarte mare“, ne-a mai spus părintele Cumpătă.

Biserica - un vechi depozit

Biserica „Naşterea Maicii Domnului“ din Baytali are şi ea o istorie zbuciumată. Lăcaşul de cult a fost construit pe o veche biserică, distrusă de comunişti după cel de-al II-lea Război Mondial. Preoţii parohi, care au slujit aici, au fost înmormântaţi în curtea bisericii, dar astăzi nu se mai păstrează aceste morminte. În 1949, credincioşii au amenajat un paraclis într-o casă veche. La puţin timp, regimul comunist a închis lăcaşul de cult şi l-a transformat într-un depozit. „Sfânta Liturghie se oficia prin casele oamenilor, pe ascuns. De multe ori, comuniştii intrau peste ei şi îi fugăreau. Copiii erau botezaţi în ascuns, prin satele vecine“, ne-a mărturisit pr. Cumpătă. Acum, clădirea veche a fost retrocedată Bisericii, dar ea nu oferă condiţiile necesare oficierii slujbelor religioase şi, de aceea, se construieşte o nouă biserică. Cei care doresc să ajute la construirea bisericii se pot adresa la otets-antoniy@ukr.net.

▲ „Îndrumătoarea din Baytali“

Din tezaurul vechii biserici din Baytali fac parte părticele din moaştele unor sfinţi, dar şi celebra icoană a Maicii Domnului „Îndrumătoarea din Baytali“. Credincioşi din toată zona vin să cinstească această icoană de fiecare dată când au ocazia. „N-a fost înălţată la rang de icoană făcătoare de minuni de către Sfântul Sinod, după obiceiul Patriarhiei Ruse, dar are o binecuvântare a IPS Agafanghel, Mitropolitul Odessei şi Ismailului. Multă lume care se roagă în faţa acestei icoane a primit răspuns la rugăciuni, unele doamne, care mulţi ani n-au putut avea copii, s-au rugat în faţa icoanei şi Dumnezeu le-a dăruit“, ne-a declarat părintele Anton Cumpătă.