Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Reportaj Biserica Doamnei, un discret lăcaş cantacuzin

Biserica Doamnei, un discret lăcaş cantacuzin

Un articol de: Diac. Alexandru Briciu - 29 Feb, 2012

Pe Calea Victoriei, aproape de intersecţia cu bulevardul Elisabeta, adăpostită de câteva blocuri de agitaţia cetăţii, se află Biserica Doamnei, din Protoieria III Capitală. Părintele paroh Toader Crâşmariu ne-a vorbit despre trecutul şi prezentul acestui lăcaş domnesc din Bucureşti, situat în centru, dar care păstrează o aură de discreţie nobilă.

În anul 1683, Maria Doamna, soţia domnitorului Şerban Cantacuzino, ridica o biserică închinată lui Dumnezeu drept prinos pentru victoria obţinută de creştini împotriva turcilor în al doilea asediu al Vienei (15 iulie - 12 septembrie 1683). Lăcaşul de cult ce servea drept capelă pentru una dintre reşedinţele familiei a primit hramul "Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", ulterior "Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie". Constantin Brâncoveanu a desăvârşit lucrarea ctitoricească de la Biserica Doamnei, adăugând pridvorul. Podul Mogoşoaia, acel nou drum realizat la porunca domnitorului român în 1692 din pavaje de trunchiuri de copaci, despărţea casele ce aparţinuseră lui Şerban Cantacuzino de Biserica Doamnei. După intrarea triumfală a armatei române în Bucureşti, la 8 octombrie 1878, în urma victoriilor din timpul Războiului pentru Independenţă, Podul Mogoşoaia primeşte numele de Calea Victoriei, ce dăinuie până astăzi.

În ziua de 28 octombrie 1698, la zece ani după trecerea la cele veşnice a lui Şerban Cantacuzino, Maria Doamna semnează actul de închinare a Bisericii Doamnei ca metoc al Mănăstirii Cotroceni, ctitoria de suflet a domnitorului. După un secol, metocul a fost transformat în biserică de mir.

Părintele paroh Toader Crâşmariu, slujitor al acestei enorii încă din anul 1988, ne-a vorbit despre Biserica Doamnei: "Aflată în mijlocul Bucureştiului, se înscrie printre multele monumente religioase care vorbesc despre istoria şi evlavia neamului românesc. Din vremurile apuse i-a rămas numai numele celei care a ctitorit-o: Maria Doamna, soţia lui Şerban Cantacuzino. Biserica şi-a păstrat în timp liniile armonioase şi se numără printre cele mai frumoase lăcaşuri de cult bucureştene, declarat monument de istorie şi de arhitectură".

Urmele trecerii anilor şi restaurările efectuate

Trecerea anilor a lăsat urme adânci asupra bisericii. Cutremurele din 1738, 1802, 1977 şi 1986, marele incendiu din 1847 şi alte intemperii au expus biserica unor restaurări ce nu au ţinut cont de arhitectura originală. În anul 1931 s-a înlăturat un strat de pictură, descoperindu-se fresca originală. O inscripţie din Proscomidiar aminteşte pe zugravii primei picturi, Constantinos Minas şi Ioan. Iconarul Constantinos, venit în Ţara Românească la chemarea domnitorului Şerban Cantacuzino, avea să pună bazele atelierului de pictură de la Hurezi, folosit în bogata activitate ctitoricească a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.

"Biserica Doamnei a avut de suferit, fiind prădată, arsă, deposedată de bunurile lăsate drept moştenire de ctitori. De aceea s-a procedat la întocmirea unui deviz de restaurare integrală a sfintei biserici. Până în prezent s-a făcut consolidarea, înlocuirea acoperişului vechi cu unul nou şi s-a pus pe biserică tablă de cupru. Totodată, s-a refăcut şi turla centrală a bisericii, care era în pericol de prăbuşire. În interior, s-a trecut la restaurarea picturii murale, rămasă în mare proporţie de la începuturi, executată de Constantinos şi Ioan zugravul. S-a reuşit restaurarea în proporţie de 60-70% din pictura originală", ne-a mărturisit părintele paroh.

Prin lucrările de restaurare desfăşurate în prezent se încearcă îmbrăcarea bisericii în haina cu care a fost împodobită de ctitorii ei. "Totodată, s-a şi împrejmuit biserica. Atunci când am venit, în anul 1988, ca preot paroh, era neîmprejmuită. Găsind elemente din vechiul gard, am reuşit să reconstituim în aşa fel, încât la ora actuală să fie toată biserica împrejmuită cu un gard foarte frumos din fier forjat. Iniţial fusese făcut din fier cu profile nituite, dar acum nu s-a mai putut face aşa, ci s-a executat prin sudură şi toate elementele florale au fost confecţionate cu flexul, nu la foi şi la nicovală şi ciocan cum era odată. Totodată, s-a procedat la ridicarea şi îndepărtarea molozului şi a pământului ce s-a depus în jurul bisericii şi s-a ajuns la vechiul nivel de călcare, aşa cum era pe Calea Mogoşoaiei, atunci când s-a ridicat biserica. S-a săpat la aproximativ 1-1,2 metri pentru a ajunge la acest nivel. S-a amenajat şi o curte "englezească" în faţa casei parohiale, pe partea de est a bisericii, unde s-au plantat pomi şi flori ornamentale, pentru a da un aspect plăcut credincioşilor care frecventează cu drag această biserică. Am luat măsuri pentru a restaura şi mobilierul, stranele deja sunt restaurate şi în mare parte amplasate pe locul lor, iar acum executăm restaurarea catapetesmei, proces în proporţie de 30-40% finalizat. După acest proces de restaurare, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom purcede la resfinţirea bisericii", nădăjduieşte părintele paroh.

Tezaurul Bisericii Doamnei

În Biserica Doamnei se păstrează cu cinste bunuri de patrimoniu moştenite de la înaintaşi. "Între obiectele de valoare care se păstrează la biserica noastră avem stranele şi tronul arhieresc, toate de patrimoniu şi restaurate în mare parte. Din catapeteasma veche, pentru că actuala este de secol XIX, păstrăm icoana hramului, tot opera zugravului Constantinos. De asemenea, ni s-a păstrat sfântul epitaf de la 1683, executat de o brodeză cu numele Despineta de la Constantinopol în acelaşi atelier în care au fost realizate cele de la mănăstirile Cotroceni şi Tismana. Biserica mai păstrează sfinte vase de patrimoniu din argint şi aurite folosite în cult, icoane de pe catapetesme din diferite perioade şi cărţi vechi de cult. Avem şi o Sfântă Scriptură în limba greacă, probabil dintre cele aduse ca dar la sfinţirea bisericii. Păstrăm, de asemenea, frumoasele ancadramente din piatră sculptate de Gligore Cornescu, care împodobeau ferestrele şi uşa de la intrarea în biserică, precum şi pisania lăcaşului, operă a aceluiaşi sculptor. Putem spune că biserica noastră păstrează la loc de cinste aceste valori pe care neamul nostru românesc le-a dat şi noi avem datoria ca în bune condiţii să le predăm urmaşilor noştri", făgăduieşte părintele paroh Toader Crâşmariu.