„Ca să nu-şi piardă speranţa, are nevoie de ajutorul nostru“

Când vă plimbaţi cu bicicleta, fiţi recunoscători pentru această bucurie dăruită necondiţionat! Pentru oameni precum Cristian Ciprian Radea, de 21 de ani, care din cauza unui accident rutier este ţintuit la pat, pasiunea pentru ciclism, pentru sport, în general, a rămas deocamdată o amintire frumoasă. Diagnosticat cu tetrapareză spastică de gradul I, anevrism cervical, tânărul luptă pentru viaţă în fiecare zi. Pentru cei care îl cunosc este un model de voinţă şi credinţă neîndoielnică în Cel de Sus. Momentan, familia tânărului se zbate în neputinţa de a-i asigura tratamentul zilnic pentru recuperarea sa, care va dura doi ani de zile. Împreună îl putem ajuta pe Cristian să meargă!

În casa familiei Radea, candelele şi rugăciunile ard în fiecare zi. Dumnezeu este o prezenţă permanentă în locuinţa modestă din cartierul Rahova a acestor oameni, speranţa de vindecare a mezinului, Cristian Ciprian.

Coşmarul

28 iulie 2011 a fost o dată nefastă pentru tânărul Radea, de care nu vrea să-şi mai amintească. Acea zi însorită de vară, călduroasă, aparent obişnuită, nu prevestea necazul care avea să i se întâmple. Angajat al unei firme, Cristian se îndrepta spre sediu, pe motoscuter, după terminarea unei livrări de piese auto în Bucureştii Noi, când deasupra pasajului Băneasa "a fost lovit de un autobuz care a plecat cu câteva secunde mai devreme de la semafor. A intrat ca într-un zid", explică printre lacrimi Virginia, mama lui Cristian. În urma accidentului a suferit un politraumatism cranio-cerebral mediu, traumatism toracic cu fractură de corp sternal, contuzii pulmonare bilaterale, fractură de femur drept, care au dus la complicaţii multiple: insuficienţă respiratorie acută (a necesitat ventilaţie mecanică), insuficienţă cardio-circulatorie, insuficienţă renală acută, insuficienţă hepatică acută, disfuncţie hematologică. Timp de 77 de zile a fost la terapie intensivă, la Spitalul Floreasca, două luni în comă indusă, a suferit cinci operaţii.

Cuvintele nu pot descrie durerea părinţilor, care în acele momente grele n-au mai ştiut ce înseamnă liniştea şi somnul, mai ales că medicii le spuneau că starea băiatului lor este foarte gravă. "I-am sunat pe toţi cunoscuţii, prietenii, rudele şi i-am implorat să se roage pentru Cristian. Le-am spus că nu vrem să fim singuri şi că toate rugăciunile ajung la Bunul Dumnezeu şi sunt convinsă că nu ne lasă. Şi aşa a fost. Dumnezeu face minuni şi spun asta tuturor. Ne-a ajutat să trecem peste momentele grele şi să-i dea lui forţa necesară să depăşească momentul", spune mama lui Cristian, care continuă să lupte ca o leoaică pentru fiul ei, de care nu se dezlipeşte 24 din 24 de ore.

După recuperarea medicală la Spitalul Elias, "am sperat că o să mă fac bine dintr-odată, dar nu era aşa, era începutul răbdării şi un şir lung de proceduri şi investigaţii mai performante care au lăsat un gol mare financiar - RMN-uri, CT-uri, radiografii -, în urma cărora am fost diagnosticat cu o contuzie spinală C5/C6, adică afecţiuni ale rădăcinilor şi plexurilor nervoase, motiv pentru care nu simt corpul de la piept în jos, nici până în prezent", spune tânărul. La externare a mai primit o veste tristă: un consult ortopedic în vederea evaluării oportunităţii protezării şoldului stâng.

A doua şansă la viaţă

Acum, Cristian este acasă, imobilizat, respiră fără aparate, vorbeşte, continuă medicamentaţia, iar exerciţiile kinetoterapeutice îl ajută să facă mici progrese - începe să-şi simtă mâinile din ce în ce mai bine şi să le folosească cât de cât.

"Medicii ne-au spus că recuperarea va dura doi ani de zile. A doua oară în viaţă, am venit acasă ca doi învingători. Prima dată a fost întoarcerea lui Cristian de la spital, când s-a născut la 7 luni şi cântărea 1 kg şi 300 de grame. De atunci am spus că el este minunea mea, un dar de la Dumnezeu. El mi l-a dat a doua oară, i-a oferit o nouă şansă la viaţă şi mereu îi spun să se bucure că vede lumina, că ne vede pe noi, care îl iubim şi îi suntem alături", povesteşte mama cu lacrimi mari, care nu se mai usucă de pe obraji.

Deşi pare greu de înţeles, Cristian este împăcat cu starea lui şi cu cel care i-a provocat durerea, şoferul autobuzului, chiar dacă acesta din urmă nu a avut măcar un dram de omenie şi conştiinţă de a se interesa dacă băiatul mai trăieşte sau nu. În tot acest răstimp de suferinţă, Cristian spune că a învăţat ce este răbdarea, că "totul se întâmplă cu un scop în viaţă. Dacă ar fi să ne facem bine dintr-odată, nu am învăţa nimic. După această experienţă am învăţat ce este răbdarea şi să-L iubesc mai mult pe Dumnezeu, să port o comunicare mai tot timpul cu El".

Deşi este imobilizat la pat şi dependent de ajutorul mamei sale, care îl îngrijeşte ca pe un prunc, tânărul nu se dă bătut. Crede în vindecarea lui şi aşteaptă ziua în care să poată merge pe bicicletă, ca în vremurile de demult. Puterea îi vine din dragostea familiei sale, a câtorva prieteni, a preotului său duhovnic, Daniel Gangă, şi din lecturarea cărţilor sfinte. Încearcă să fie util, atât cât poate, reparând calculatoarele vecinilor din bloc. Monitorizează un blog umanitar şi îşi doreşte ca pe viitor să se dedice cauzei ajutorării oamenilor bolnavi. Se bucură de vizita oricărei persoane şi de telefoanele prietenilor, care nu l-au uitat şi îi sunt alături.

"Cristian s-a maturizat mult după accident, are o altă perspectivă asupra vieţii. Îmi amintesc când era micuţ cât de vesel era şi de activ. Cred că era cel mai energic dintre noi toţi şi aşa a rămas şi după ce a crescut. Acum îi este foarte greu să stea în pat tot timpul. Ca să nu-şi piardă speranţa are nevoie de ajutorul nostru", declară emoţionat Paul Emil Mereuţă, un prieten bun din copilărie.

Ajutorul tău pentru Cristian

Este impresionantă forţa cu care familia lui Cristian a luptat pentru viaţa lui. Deşi cu posibilităţi financiare reduse, părinţii şi sora lui s-au zbătut să îi asigure tot ce este mai bun pentru însănătoşirea sa. Acum însă au ajuns într-un moment în care nu mai pot face faţă cheltuielilor. Tratamentul şi gimnastica medicală sunt costisitoare, zilnic suma se ridică la 164 lei, adică 4.920 lei lunar. Recuperarea fiind de lungă durată, sunt necesari 16.000 de euro pentru tratamentul adecvat, o proteză performantă pentru şoldul stâng, plus cheltuielile aferente. Cristian are nevoie de dărnicia cât mai multor oameni cu suflet. Fără a uita că oricare dintre noi putem fi în locul lui, împreună îl putem ajuta şi orice gest contează - o vorbă bună, o vizită sau o contribuţie financiară cât de mică. Cristian poate fi contactat la adresa de mail: cristianradea@yahoo.com, sau la telefon 0737 212 731. De asemenea, puteţi dona în contul Raiffeisen BANK RO 76 RZBR 0000060011712648. Nume titular: Radea Viorel (tatăl lui Cristian Radea).

Nimic nu este imposibil dacă vrem şi nu suntem singuri!