Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Reportaj Credinţă şi prietenie, paşi spre descoperirea aproapelui

Credinţă şi prietenie, paşi spre descoperirea aproapelui

Un articol de: Augustin Păunoiu - 12 Feb, 2009

Printre bisericile care au fost construite după 1989 în cartierul Militari din Bucureşti se numără şi parohia „Sfântul Nicolae“. De când s-a înfiinţat această parohie, aici au început să apară mulţi tineri, iar preoţii slujitori s-au gândit că ar fi bine să organizeze această efervescenţă a lor. Cunoaşterea mai bună între ei a fost dublată de o angrenare mai profundă în activităţile parohiei. Dacă rămâneau izolaţi unul de altul în Biserică, fără a interacţiona, toată energia şi entuziasmul lor se putea risipi. Dar, uniţi într-un grup, au reuşit să ajute din fonduri proprii copiii bolnavi sau pe cei rămaşi fără părinţi, pentru care au devenit ei înşişi un sprijin de neînlocuit. În fiecare marţi seara, tinerii strânşi la biserică discută pe marginea unor subiecte legate de posibilitatea de a trăi integral credinţa ortodoxă, de a lua în serios sarcina de mărturisitor al lui Hristos în afara bisericii, la serviciu, acasă, în familie, pe stradă.

Puterea tinerilor de a lucra, de a face lucruri folositoare, utile celorlalţi nu trebuie irosită. La vârsta pe care o au, energia lor este necesar să fie canalizată spre ajutorul celorlalţi, spre rugăciune, spre o apropiere tot mai mare de Dumnezeu. În felul acesta, ei înşişi se descoperă altfel, văd că sunt capabili de trăiri şi gesturi care se întâlnesc tot mai puţin în societatea românească de astăzi, deşi după acest mod de comportament tânjesc cu toţii. Aşa sunt tinerii de la parohia „Sfântul Nicolae“ - Militari. Dezinhibaţi, fără urmă de habotnicie, veseli şi serioşi în acelaşi timp, deschişi noului, dar puternic ancoraţi în tradiţia Bisericii.

Întâlnirile de marţi seara, prilej de aprofundare a învăţăturii de credinţă

„Din încredinţarea preotului paroh Gheorghe Huşcă, am primit responsabilitatea să organizez activitatea tinerilor care vin în biserica noastră“, spune preotul Visarion Alexa, slujitor la Biserica „Sf. Nicolae“. „Am început să ne întâlnim în fiecare săptămână, nu numai la slujba duminicală, pentru că la slujbă nu poţi interacţiona decât prin rugăciune, deci la un nivel liturgic. S-a stabilit de comun acord fixarea unei zile, marţi seara, în care să ne întâlnim pentru a putea sta de vorbă, pentru a dezbate probleme importante pentru viaţa lor, dar şi unele care preocupă pe slujitorii Bisericii. Pentru că majoritatea din cei care vin aici lucrează sau au cursuri, fiind studenţi, am hotărât ca această întâlnire să aibă loc după terminarea programului de serviciu sau de şcoală“.

Marţi seara la ora 20:00 poţi găsi peste 30 de tineri, adunaţi în jurul părintelui Visarion, stând de vorbă. Atunci când au ca invitat vreo personalitate, numărul celor prezenţi creşte.

Subiectele abordate în cadrul acestor întâlniri sunt legate de posibilitatea de a trăi integral credinţa, de a lua în serios sarcina de mărturisitor al lui Hristos în afara Bisericii, la serviciu, acasă, în familie, pe stradă. Întrebarea cea mai arzătoare este în ce fel poţi să iei cu tine atmosfera şi duhul pe care îl primeşti în Biserică şi să le porţi oriunde te-ai afla. Lucrul acesta este foarte important pentru tineri. „În lumea de astăzi, dacă eşti credincios, nu ţi se permite să mărturiseşti public acest lucru prea mult. Rişti să cazi în derizoriu. Or acest mod de comportare a celorlalţi te forţează la o retragere, la o exilare a lui Dumnezeu în spaţiul privat, intim al casei, al familiei tale. Încercăm prin întâlnirile noastre să scăpăm de această teamă şi fără a fi în mod ostentativ creştini, dorim să mărturisim prin prezenţa noastră, prin fapte, crezul nostru“, adaugă părintele Alexa.

Ortodoxia, prelungirea trăirii tainice în viaţa celorlalţi

Cei prezenţi la adunările de marţi seara au învăţat în mod concret ce înseamnă asumarea responsabilă a credinţei, ce înseamnă rugăciune, ce înseamnă aproapele. Mai ales aproapele, pentru că trăirea duhovnicească personală a tinerilor a început să rodească faptele credinţei lor. În ce mod? Un singur exemplu credem că ar fi de ajuns. Vara trecută, în urma inundaţiilor din nordul Moldovei, Maria Axente, una dintre participantele la întâlnirile de marţi, a organizat o colectă împreună cu ceilalţi tineri, reuşind strângerea unei cantităţi importante de ajutoare pe care le-au dus celor aflaţi în nevoie. „Ne-am dat seama că Ortodoxia a devenit ceva viu, lucrător, nu doar un lucru tainic, ascuns în inimă, ci o prelungire a acestei trăiri în viaţa celorlalţi“, spune iniţiatoarea colectei.

Efortul material pe care îl fac, dăruind din salariul lor aici la biserică, este unul notabil. Cu banii adunaţi de la ei se întreţin 14 copii provenind din patru familii, nu toţi aparţinând parohiei „Sfântul Nicolae“ - Militari. Dintre copiii, care au vârste cuprinse între 3 şi 12 ani, doi sunt cu dizabilităţi, iar restul sunt monoparentali. Cel mai impresionant caz este o familie cu cinci copii rămaşi doar cu tatăl lor, mama murind de cancer. Copiii sunt foarte silitori la şcoală, dar pentru că tatăl lor lucrează ca şofer, cu un salariu modest, au nevoie de susţinere atât financiară cât şi morală. Venind de mai multe ori la biserică, au ajuns să fie cunoscuţi de tinerii de aici, care au zis: „Dacă aceşti copii nu mai au mamă, Biserica trebuie să fie mama lor“. Într-adevăr, la biserică au dobândit mai mulţi părinţi. Din donaţiile acestor tineri se plăteşte şi întreţinerea casei unde locuiesc aceşti copii.

„Simţim că toţi vorbim aceeaşi limbă“

În grupul de marţi seara, oricine este bineprimit. Criteriul vârstei nu este unul exclusivist. Au o rânduială minimă de pravilă creştină pe care au numit-o „genunchiul broaştei“, dar care nu exclude săvârşirea altor rugăciuni particulare. Ea constă din respectarea zilelor de post prevăzute de Biserică, participare duminica la Sfânta Liturghie, spovedanie la fiecare 40 de zile şi împărtăşanie după putinţă. „Aşa, experienţele duhovniceşti ale noastre se întâlnesc, şi simţim că toţi vorbim aceeaşi limbă. Am ajuns, ca unul care citeşte o anumită carte care prin ideile cuprinse în ea ar fi de folos şi celorlalţi, să vină şi să facă în cadrul întâlnirilor noastre o prezentare a cărţii respective. Altul poate a pregătit acasă o plăcintă bună. Din ea aduce şi la biserică, pentru a o împărţi cu ceilalţi. E un lucru foarte important comuniunea între oameni. Nu mai există singurătate, ci doar prietenie“, adaugă părintele Alexa.

„În biserică mă simt mai mult decât acasă“

Duminica, după slujbă, toţi membrii grupului ies la plimbare în parc. Oraşul nu mai este un mare pustiu, ci chiar un loc în care ştii că ai prieteni care oricând îţi pot fi de ajutor.

Una dintre participantele la întâlnirile de marţi seara de la Biserica „Sfântul Nicolae“ este Ana. Venită din Republica Moldova, Chişinău, elevă în clasa a XI-a la Liceul „Grigore Moisil“, ea mărturiseşte că atmosfera din biserică i-a schimbat viaţa. „Aici este locul unde sunt fericită. Ajutorul pe care îl primesc din partea prietenilor nu l-am găsit nicăieri altundeva. În biserică mă simt mai mult decât acasă“.

Cum s-a implicat Ana în sprijinirea celor bolnavi? Un copilaş foarte bolnav avea nevoie de bani pentru un transplant. De Crăciun, după ce a învăţat împreună cu ceilalţi prieteni cântece religioase potrivite acestui praznic, Ana a mers cu colinda în blocurile din parohie. „La început nu ştiam să cânt. Dar mi-am dat seama că pentru a reuşi nu e nevoie să fii profesionist în domeniu, ci trebuie doar să pui suflet în ceea ce faci. Şi am reuşit“. Toţi banii adunaţi au ajuns la părinţii copilului bolnav.

O altă participantă, Andreea, de 28 de ani, spune că întâlnirile de marţi seara sunt foarte folositoare tinerilor. „Înainte de a veni la această biserică, lucrurile nu-mi erau foarte clare, or aici am găsit răspunsurile la întrebările pe care nu am îndrăznit să le adresez până acum, odată pentru că n-am ştiut cui, apoi pentru că n-am avut curaj. Am în preajma mea oameni care sunt în aceleaşi căutări. E un drum pe care sper că l-am găsit datorită celor din jurul meu“. Andreea nu este tipul persoanei activiste. Puţin stingherită de reportofon, a recunoscut că „poţi fi de ajutor cuiva din biserică fără ca lucrarea ta să fie sesizată în mod evident ca o acţiune în folosul comunităţii. Simplul fapt că ai nevoie de ceva şi poţi să îndrăzneşti să spui celui de lângă tine că ai o problemă e deja un mare câştig. Ştii că ai cui te adresa, că cineva te va auzi şi că de undeva va veni răspunsul pe care îl cauţi. Dar nu doar atât, ci tu, la rândul tău, poţi deveni un sprijin pentru cel de lângă tine“.

„Didascalia“, seminarul pe teme de spiritualitate

Întâlnirile de marţi seara au în centru discuţiile pe marginea unor teme dinainte stabilite. În cadrul acestor seminarii care poartă numele „Didascalia“, doi moderatori, părintele Alexa, împreună cu un absolvent de teologie, Ciprian Răglean, expun subiectul care urmează apoi să fie dezbătut de toţi membrii grupului. „La întâlnirile care au intrat deja în al treilea an de existenţă sunt discutate teme de spiritualitate, fie din volumele de dogmatică ale părintelui Stăniloae, fie din Filocalie (Scara Sfântului Ioan Climax). Tinerii sunt foarte interesaţi de aceste discuţii. Deja au început să înţeleagă mult mai adânc şi mai larg ce este Ortodoxia, de ce suntem ortodocşi, ce ne diferenţiază de alte religii, explică Ciprian. La aceste întruniri au existat şi invitaţi: părintele Iulian Nistea din Franţa, stareţul Mănăstirii „Sfântul Nicolae“ - Sitaru, părintele Siluan.

Pe lângă activităţile desfăşurate în parohie, tinerii de la Biserica „Sfântul Nicolae“ - Militari însoţiţi de preotul Visarion Alexa organizează pelerinaje la mănăstirile din ţară. Împreună au făcut ieşiri în ţară, pentru a vedea lăcaşurile vestite fie din Moldova sau Muntenia, pentru a întâlni părinţi duhovniceşti de la care să primească putere şi binecuvântare. Au vizitat şi s-au rugat în mănăstirile din Bucureşti şi din jurul oraşului, Căldăruşani şi „Sfântul Nicolae“ - Sitaru.