Creşterea fazanilor în România, o tradiţie de 80 de ani

▲ Fermele de fazani din România exportă aproape în totalitate producţia în Italia, deoarece, pe piaţa internă, fazanii nu au căutare ▲ Preţurile de valorificare la export pentru fazanii adulţi în viu, de peste 125 de zile, de aproximativ 1,5-2 kilograme bucata, variază între 6,5 şi 9,5 euro pe bucată, dar totul depinde de evoluţia pieţii ▲ Până în anul 1996, „Romsilva“ a avut în patrimoniu 16 fazanerii, dar, în perioada 1996-2006, au fost închise patru ferme din motive economice, altele fiind predate foştilor proprietari ▲ În ultimii 12 ani s-a manifestat o tendinţă de reducere a activităţii de creştere a fazanilor, din cauza inexistenţei unei pieţe interne serioase pentru valorificarea fazanilor şi potârnichilor în stare vie sau pentru industria alimentară, dar şi din cauza scăderii interesului pe piaţa externă ▲ „Romsilva“ a fost şi este încă cel mai mare producător de fazani vii, cu o vechime în această activitate de peste 80 de ani ▲

Cei mai mulţi dintre fazanii crescuţi în fermele din România sunt exportaţi în Italia, iar preţurile nu sunt deloc piperate. Fermele româneşti au ajuns să exporte aproape în totalitate producţia în Italia, deoarece, pe piaţa internă, fazanii nu mai sunt la mare căutare. În România, Regia Naţională a Pădurilor - „Romsilva“ - a fost şi este încă cel mai mare producător de fazani vii, cu o vechime în această activitate de peste 80 de ani. „Romsilva“ a rămas încă cel mai mare producător de fazani din ţară, chiar dacă numărul fermelor particulare a crescut considerabil în ultimii ani.

Ferma Gherghiţa, preferata regelui Carol al II-lea

Cea mai mare fermă de creştere a fazanilor se află la marginea pădurii Gherghiţa, la aproximativ 40 de kilometri distanţă de Bucureşti, într-un perimetru delimitat şi protejat. Aceasta este administrată de Direcţia Silvică Ploieşti din cadrul „Romsilva“ şi are o vechime de 37 de ani.

Zona era preferată inclusiv de regele Carol al II-lea, care venea deseori la Gherghiţa şi Drăgăneşti la partide de vânătoare. Fazaneria Gherghiţa se întinde pe 25 de hectare, aceasta fiind proiectată pentru o capacitate de 40.000 de zburătoare.

Înainte de 1989, crescătoria producea între 25.000 şi 35.000 de fazani anual, care ajungeau numai în bătaia puştilor şi, ulterior, în farfuriile nomenclaturii comuniste. După 1989, fazaneria Gherghiţa şi-a menţinut şi chiar a crescut ritmul de producţie, livrând anual între 30.000 şi 35.000 de bucăţi. Păsările şi-au luat „zborul“ însă peste hotare, în special spre Italia, pentru popularea, în primul rând, a fondurilor de vânătoare şi nu numai.

Fazanii româneşti sunt preferaţi de italieni

La Gherghiţa, administratorii fazaneriei au încercat să creeze un mediu cât mai apropiat de cel natural. Aceasta face ca păsările să-şi păstreze comportamentul din fauna sălbatică, calitate apreciată de importatorii italieni, care cresc aceste zburătoare în sistem intensiv.

„Italia este principala piaţă de desfacere a fazanilor din cea mai mare crescătorie a «Romsilva», unde exportăm aproape cât producem. Anul trecut am vândut la export, cu precădere în Italia, 18.180 de fazani vii, iar pe piaţa internă 9.239 de bucăţi. În România, fazanii au fost căutaţi pentru popularea unor fonduri de vânătoare sau de către persoane particulare care au încercat să pornească o afacere de creştere a fazanilor în ferme mai mici. Fondurile autohtone de vânătoare au cumpărat în jur de 5.000 de fazani vii în 2007“, a declarat şeful Fazaneriei Gherghiţa, silvicultorul Viorel Cîrjan.

Deşi Italia este un mare producător de fazani, utilizează cu precădere creşterea intensivă, în timp ce, în crescătoriile româneşti, fazanii sunt crescuţi cât mai aproape de mediul lor natural de viaţă. Acest lucru este extrem de apreciat de vânătorii italieni, deoarece fazanii se comportă aproape similar cu cei din mediul natural.

Filtru sanitar înainte de intrarea în fermă

Accesul în fazaneria Gherghiţa se face printr-un filtru sanitar-veterinar, pentru a nu exista posibilitatea introducerii vreunui virus care să contamineze fazanii. În interiorul fazaneriei sunt în prezent peste 260 de cocoşi apţi de reproducţie şi peste 1.700 de făzăniţe, restul păsărilor fiind crescute pentru comerţ. Pe teritoriul fazaneriei sunt amenajate voliere în care un cocoş este înconjurat de nu mai puţin de 6-7 făzăniţe.

„Prin volierele noastre de stocaj asigurăm 5 metri pătraţi de spaţiu vital pe cap de pasăre, în timp ce italienii îi cresc în spaţii mai mici. Noi îi creştem în voliere pentru a le asigura un cadru cât mai natural, iar cu o săptămână-două înainte de valorificare, chiar şi hrana o apropiem de cea pe care o au în mediul natural. Dacă un fazan este învăţat să mănânce doar la hrănitor, acesta nu se va descurca în mediul natural“, a explicat şeful fazaneriei.

Trei subspecii de fazani pentru vânătoare populează crescătoria Gherghiţa - fazanul comun, fazanul gulerat şi cel tenebros, care este o combinaţie între fazanul japonez şi cel negru.

Italienii preferă fazanul comun şi cel tenebros. Pentru completare, la Gherghiţa sunt crescute şi câteva specii de fazani de decor, aurii, argintii sau roşii, dar şi păuni, care sunt vânduţi în special persoanelor particulare.

28.000 de exemplare pentru 2008

Preţul de valorificare la export pentru fazanii adulţi în viu, de peste 125 de zile, de aproximativ 1,5-2 kilograme, variază între 6,5 şi 9,5 euro pe bucată, dar totul depinde de evoluţia pieţii. Şeful fazaneriei a spus că piaţa din Italia practică de ani de zile aceste preţuri, media fiind undeva la 7,5 euro pe bucată toamna, în timp ce la intern zburătoarele s-au vândut, în medie, cu 18,4 lei pe bucată, în perioada octombrie-decembrie.

„Este un preţ acceptabil şi pe piaţa internă, dar, din păcate, nu avem încă o piaţă formată care să poată absorbi o cantitate mai mare“, a mai adăugat Cîrjan.

Gripa aviară a afectat indirect producţia fazaneriei din cauza restricţiilor impuse pe teritoriul României, atât la vânătoare, cât şi la exportul de păsări.

Gherghiţa avea înregistrate la acea vreme stocuri masive - peste 30.000 de fazani - care au fost valorificate abia în 2007, fie în viu, fie abatorizate.

Probleme din cauza gripei aviare

O mare problemă cu care s-au confruntat crescătorii de fazani din România a fost gripa aviară. Din cauza acesteia, afacerea a trecut printr-o perioadă de criză, deoarece a fost interzisă vânătoarea de păsări de orice fel.

„Pe noi ne-a afectat gripa aviară mai mult pentru că vindem în viu - şi suntem nevoiţi să facem o serie de teste pentru această boală, dar şi o supraveghere foarte strictă, dacă vrem să exportăm. La noi boala nu are cum să apară, pentru că avem un program strategic de vaccinare, realizat cu specialiştii veterinari. Puii sunt vaccinaţi la 12 zile, la 24 de zile şi la 42 de zile împotriva pseudo-pestei sau holerei aviare“, a mai spus şeful fazaneriei.

În 2007, Gherghiţa a produs doar 12.600 de fazani, din cauza stocurilor din anii 2005-2006, dar pentru acest an producţia se va dubla şi se va situa între 24.000 şi 28.000 de exemplare. „Romsilva“ mai administrează şi în judeţul Mehedinţi o fazanerie, cea mai mare din punct de vedere al capacităţii, dar şi cea mai modernă (funcţională din 1986). Gherghiţa deţine, totuşi, supremaţia din punctul de vedere al producţiei, între cele 7 fazanerii funcţionale.

Anul acesta au fost recoltate la Gherghiţa 38.200 de ouă, din care au fost puse la incubator 33.000. La ora actuală, Gherghiţa a scos 13.200 de pui, circa 1.000 de numai o zi fiind deja vânduţi.

Tot mai puţine fazanerii în România

Până în anul 1996, „Romsilva“ a avut în patrimoniu 16 fazanerii, dar, în perioada 1996-2006, au fost închise patru ferme, din motive economice, iar altele au fost predate foştilor proprietari. Aceste ferme erau localizate în Cluj, Oradea, Huşi şi ICAS Ştefăneşti.

La ora actuala, Regia mai are în patrimoniu un număr de 12 fazanerii, dar în cursul anului 2007 activitatea s-a focalizat pe creşterea fazanilor, potârnichilor şi raţelor semisălbatice în numai şapte ferme. Din cele cinci ferme închise, trei au intrat în conservare, una este în litigiu, iar cealaltă închiriată.

Creşterea fazanilor se mai face încă în Pişchia - Direcţia Silvică (DS) Timişoara, Iersig - DS Resiţa, Pătulele - DS Drobeta Tr. Severin, Dârvaşi - DS Alexandria, Ghimpaţi - DS Giurgiu, Gherghiţa - DS Ploieşti şi Corneşti - DS laşi.

Dacă, în anul 2004, Romsilva a vândut 149.000 de fazani încasând circa 3,41 milioane de lei, în 2007 au fost vânduţi în total 80.000 de fazani, iar sumele încasate au ajuns la circa 1,8 milioane de lei.

Unul din reprezentanţii „Romsilva“, Cristian Apostol, a declarat că în ultimii 12 ani s-a manifestat o tendinţă de reducere a activităţii de creştere a fazanilor, din cauza inexistenţei unei pieţe interne serioase pentru valorificarea fazanilor şi potârnichilor în stare vie sau pentru industria alimentară, dar şi din cauza scăderii interesului de valorificare pe piaţa externă.

„Suntem într-un moment de cotitură în practicarea acestei activităţi deosebit de frumoasă şi de elegantă, în condiţiile în care ne confruntăm cu scumpirea repetată a materiilor prime, materialelor, medicamentelor şi mai ales a hranei, dar şi cu ridicarea standardelor sanitar-veterinare referitoare la dotarea tehnică din ferme şi la fluxul tehnologic, anterior intrării în Uniunea Europeană“, a spus Apostol.

Acesta a afirmat, de asemenea, că îmbunătăţirea activităţii în fazanerii poate fi realizată numai prin restructurarea actualului sistem de producţie, închiderea fazaneriilor cu activitate economică deficitară sau scoaterea lor la vânzare. Accesarea fondurilor comunitare şi crearea unor parteneriate ar putea aduce un plus dezvoltării activităţii de creştere a fazanilor în aceste ferme.

Ferma din Iaşi şi-a încheiat afacerile cu Italia

O altă fermă importantă care aparţine de Romsilva se află în judeţul Iaşi, în satul Corneşti, fiind, de altfel, singura din Moldova.

Potrivit şefului crescătoriei, aici producţia a atins şi cifra de 22.000 de pui de fazani într-un an, însă, a scăzut treptat, din cauza lipsei cererii pe piaţă. Anul acesta, problema este şi mai gravă, deoarece italienii, cei mai importanţi parteneri de afaceri, au refuzat să prelungească contractul cu Direcţia Silvică Iaşi.

„Dacă producţia de fazani de anul trecut a mers în marea majoritate către Italia, anul acesta, partenerii noştri nu au mai fost de acord să continuăm relaţia contractuală, probabil pentru că au găsit o sursă mai ieftină în altă parte. Aşa că anul acesta vom livra toată producţia pe plan intern, pentru a popula fondurile de vânătoare din judeţele vecine. Mai ales că noi avem singura crescătorie din Moldova“, a declarat Valentin Clain-Stratulat, directorul tehnic al Direcţiei Silvice Iaşi. De la zeci de mii de exemplare, cât producea în trecut, anul acesta au fost scoase doar 4.200 de exemplare.

▲ Cum se cresc fazanii

Datorită faptului că fazanul nu a fost domesticit, creşterea lui în captivitate prezintă anumite particularităţi, aşa că sensul de extensiv, semintensiv şi intensiv este cu totul altul decât cel cunoscut la păsările domestice de fermă. Comportamentul crescătorului de fazani trebuie să fie unul special, ca cel faţă de orice specie sălbatică, să evite stresul de orice fel, care poate avea efecte dăunătoare nebănuite.

Pentru crearea unor ferme de creştere a fazanilor trebuie ales un loc liniştit, ferit de vânt, bătut de soare, unde iarba se usucă uşor. Crescătoria de fazani poate fi construită din cărămizi, scânduri sau din pereţi de beton. Fazanii maturi sau aflaţi în creştere pot fi crescuţi, în perioada neproductivă, în crescătorii comune. De obicei, acestea sunt reprezentate de un şopron sau streaşină, înconjurată din 3 părţi şi având o comunicare directă cu o volieră.

Voliera se construieşte din plasă de sârmă, cu înălţimea de 2-2,5 m, marginea de sus trebuind să fie răsfrântă spre interior, pentru a se preveni evadarea păsărilor. Ochiurile plasei pot să aibă dimensiuni de la 2x2 cm pe o înălţime de 1m, iar peste această înălţime se poate folosi o plasă cu ochiurile de 4x4 cm. În acest fel, păsările sunt apărate de animalele de pradă şi alţi dăunători. Acoperişul volierei poate să fie realizat tot din plasă de sârmă, fixată pe stâlpi din lemn sau metal, dispuşi la o distanţă de 4-6 m unul de celălalt.

Baza construcţiei trebuie să fie din beton, cu o adâncime pe perimetru de până la 80 de cm, pentru a nu se permite rozătoarelor sau altor animale de pradă să treacă pe sub plasa de sârmă. Unii crescători de fazani preferă să folosească în locul plasei metalice, ca plasă de acoperire, o plasă din material sintetic, deoarece, în cazul creşterii unei rase mai bătăioase, atunci când se încaieră, păsările zboară pe verticală şi se pot răni.

▲ Investiţii de 60.000 de lei în retehnologizare

Un program de retehnologizare va fi demarat, în 2008, la fazaneria Gherghiţa. Vor fi investiţi din surse proprii circa 60.000 de lei pentru schimbarea incubatoarelor şi a ecluzoarelor, dar şi pentru noi voliere de stocaj.

„Anul acesta ne-am propus să schimbăm cam trei voliere de stocaj - care pot fi între 5.000 şi 10.000 metri pătraţi şi în care putem creşte aproximativ 1.000-2.000 de fazani pe volieră. Ca să faci 28.000 de fazani, asta înseamnă o suprafaţă cu voliere întinsă pe 14 hectare. De asemenea, vrem să schimbăm din incubatoare şi ecluzoare, care sunt din 1971, de când s-a înfiinţat fazaneria“, a spus şeful crescătoriei Gherghiţa.

Afacerea cu fazani de la Gherghiţa, de care se ocupă acum 10 angajaţi, aduce Direcţiei Silvice Ploieşti doar 2-3% din veniturile anuale, în condiţiile în care câştigurile din această activitate ajung la circa un milion de lei pe an.

Potrivit şefului fazaneriei, costurile cele mai mari în derularea acestei activităţi sunt reprezentate în proporţie de 70% de hrană, o altă mare consumatoare de resurse financiare fiind energia electrică.

Pentru creşterea unui fazan până la o maturitate de 125 de zile, este nevoie de aproximativ 9 kilograme de hrană concentrată şi de circa 3,5 kg cereale, iar puii au nevoie de căldură până să fie şcosi în exterior în voliere, căldură asigurată cu aeroterme speciale care funcţionează cu curent electric.

▲ Preparate din fazan

Fazanul este nu doar o pasăre foarte frumoasă al cărei colorit impresionează pe toată lumea. Este şi o adevărată delicatesă atunci când este preparată de un maestru bucătar. De obicei, vânătorii sunt şi adevăraţi gastronomi, ei deţinând, de cele mai multe ori, secretele unor mâncăruri delicioase.

Fazan la cuptor

Un fel de mâncare delicioasă care poate fi făcută din carnea de fazan este fazanul la cuptor.

Pentru aceasta este nevoie de 1 fazan curăţat şi păstrat la fezandat 2-3 zile, adică ţinut la loc uscat, cu curent de aer, temperatura între 15-18 grade. Pe timpul fezandării, se unge cu baiţ, format din oţet, ulei de măsline, foi de dafin, piper alb, sare, condimente la alegere.

După ce a stat la fezandat, fazanul învelit în felii de jambon sau slănină se pune la cuptor, odată cu zeama în care a stat la fezandat. Se adaugă 2 linguri de miere în zeama de fierbere. Către sfârşit se pune puţin vin alb, sec. Se stropeşte mereu cu sosul din tavă până fazanul îşi formează o crustă aurie.

Timp de coacere - cca 45 minute. Se serveşte cu piure de cartofi, sau orice altă garnitură din legume, alături de un pahar de vin alb, sec.

Fazan umplut cu ciuperci

Una dintre delicatesele culinare este fazanul cu ciuperci. Pentru aceasta este nevoie de un fazan mare, 2 linguri de ulei, o chiflă, lapte pentru înmuiere, o linguriţă de ceapă rasă, 100 g ciuperci, 1 ou, 150 g slănină afumată, sare, piper măcinat, sos de ciuperci.

Se prăjeşte ceapa într-o linguriţă de ulei, se adaugă ciupercile şi se călesc, apoi se amestecă cu chiflă înmuiată în lapte şi stoarsă, ou, sare şi piper. Fazanul se umple cu această compoziţie, se coase deschizătura; pieptul şi pulpele se împănează cu slănină, se pun în uleiul rămas şi se fierb înăbuşit, apoi se scot din zeamă şi se tranşează. În zeama rămasă se prepară sosul de ciuperci, care se toarnă peste carnea de fazan.