Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Reportaj În ținutul Vasluiului, ouăle închistrite spun o poveste a simplității

În ținutul Vasluiului, ouăle închistrite spun o poveste a simplității

Galerie foto (14) Galerie foto (14) Reportaj
Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 20 Aprilie 2017

Pretutindeni, în zonele locuite de români, perioada Paștilor este una cu o simbolistică aparte. Înroșitul și închistritul ouălor sunt obiceiuri ce au străbătut veacurile până astăzi, amintindu-ne de frumusețea și de simplitatea satului arhaic. În județul Vaslui, „scrisul” pe ou a rămas azi doar în grija profesorilor și a învățătorilor, care se încăpățânează să-l transmită mai departe copiilor pe care-i formează.

Odinioară, în puzderia de sate din jurul Bârladului, nu era gospodărie în care femeile să nu închistrească ouă, mai ales în Joia Mare, când peste tot începeau pregătirile bucatelor pentru Paști. Bătrânele mai ales știau bine rostul și le învățau și pe femeile tinere cum să traseze liniile de ceară pe ou, ce simboluri să așeze. Pe-atunci lumea nu folosea chișița, ci doar ce se găsea la îndemână, prin casă sau ogradă: fie un capăt de lumânare, fie o surcică, fie o pană de gâscă. Tocmai de aceea liniile erau grosiere, semnele rudimentare. Însă asta nu deranja pe nimeni, căci importanța oului închistrit era dată nu de precizie, ci tocmai de imperfecțiune, de simplitate și, în special, de simbolurile încifrate pe ou.

„Scrise” cu ceară albă, de albine și îmbăiate într-o singură culoare, preferată de gospodine fiind cea roșie, ouăle de Paști din zona Bârladului prezentau simboluri extrase din lumea înconjurătoare, din ocupațiile de zi cu zi ale oamenilor. Cel mai vechi simbol folosit pentru decorarea ouălor, întâlnit numai în această zonă, era albina. Azi, acesta se mai regăsește doar pe exemplarele lucrate pentru demonstrații sau pentru expoziții de către elevii de la Clubul Copiilor „Spiru Haret” din Bârlad, coordonați de profesorul de artă populară Dan Horgan.

Iconar și specialist în artele plastice, îndrăgostit de vechile tradiții românești, crescut el însuși pe meleagurile bârlădene, Dan Horgan a înțeles că trăim într-o epocă în care suntem mai lesne de cucerit de surogate și de kitsch. Așa că și-a propus să nu lase lucrurile la voia timpului, ci să salveze ce se mai poate, aducând vechile îndeletniciri, cu efort, răbdare și multă dăruire, spre generațiile tinere.

În urmă cu nouă ani, a înființat la Clubul Copiilor „Spiru Haret” din Bârlad un atelier de ouă încondeiate, iar azi elevii lui sunt adevărați meșteri populari. „Începuturile au fost grele, copiii nu știau foarte multe lucruri despre încondeiere, nu aveau răbdare, dar acum toate aceste dificultăți au fost depășite. Încondeiem ouă, pictăm icoane pe sticlă, facem icoane de vatră, măști, cioplim cruci din lemn, decorate cu motive arhaice”, povestește profesorul. L-am întâlnit, cu o expoziție impresionantă de ouă încondeiate, unele meșterite chiar de el, cele mai multe de elevii săi, la Târgul de icoane și ouă încondeiate, organizat la Vaslui, de Florii, de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale. Realizate cu infinită grijă pentru simbolistică, pentru acuratețea ansamblului, dar mai ales pentru colorit, aceste ouă păstrează acea notă arhaică, într-un amestec de simplitate și de taină.

„La noi, în județul Vaslui, în zona Tutovei se reproducea pe ou, cu ceară, motivul străvechi al peștelui, iar în zona Zorleni, de lângă Bârlad, motivul albinei. Pe-atunci, gospodina încondeia simplu, cu un capăt de lumânare din ceară curată. Oul cald se «scria» și apoi se vopsea într-o baie integrală de culoare, de obicei roșu sau galben”, explică Dan Horgan.

Printre motivele reproduse pe ou, cu ceară, se regăsesc unele dintre cele mai vechi întâlnite în zona Bârladului: crucea pascală, soarele, vârtelnița (simboliza cele patru anotimpuri, cele patru vânturi), fierul plugului, bradul, albina, cârligul ciobanului, spicul de grâu, creasta cocoșului, iedera, floarea străchinii, dintele de lup sau de ferăstrău. Culorile sunt mai șterse, mai apropiate de tonurile naturale, întocmai ca acelea ce se regăsesc pe scoarțele și țesăturile din microzona etnografică din care micii artiști provin.

„În legătură cu simbolistica oului, în zona noastră un ou pe care era «scris» motivul fierului de plug îl primeau țăranii de Alexii, în martie. Atunci, chiar dacă era sărbătoare, gospodarul încărca totuși carul, cu toate uneltele agricole, gospodina venea cu agheasmă, stropea boii, stropea uneltele, înconjura de trei ori carul cu tămâie aprinsă și așeza un ou pe pragul curții. Omul trebuia să iasă pe poartă în așa fel cu carul, încât oul să rămână întreg. După ce ajungea în câmp, așeza plugul, trăgea o brazdă și fie mânca, ritualic, acel ou, fie îl îngropa sub brazdă. Așa știa că va avea un an mănos. La fel primeau și tinerii căsătoriți un ou «scris»: cu coarnele berbecului și cu o inimă, cu multe puncte în interior, iar la întretăierea liniilor câteva cireșele. Simbolistica era: bărbatul (coarnele berbecului) conduce casa (inima), iar dragostea lor e infinită (punctele - cerul cu stele). Din rodul lor se nășteau copiii (cireșelele)”, povestește profesorul Horgan.

Ouăle încondeiate la Scânteia, singurele din ținutul Vasluiului păstrate ca în vechime

Și la Scânteia, fostă așezare din ținutul Vasluiului, aflată azi în componența județului Iași, meșteșugul încondeierii a fost salvat tot prin dăruirea și eforturile necontenite ale unor dăscălițe inimoase. În urmă cu cinci ani, alături de directoarea de la Școala Bodești - Scânteia, originară din sat, învățătoarele Gabriela Andrei, Geanina Ursu și Sorina Scripcaru au început să-i învețe pe copii ceea ce de-acum se credea pierdut: cum să încondeieze ouă la fel ca bunicile lor. Azi, nu fac gospodinele din sat ouă încondeiate, dar fac aproape toți copiii de la școală. „Pe ouăle noastre avem motivele tradiționale: uneltele, pomul vieții, steaua, ferăstrăul, mo­riș­ca, spicul de grâu, brăduțul, frunza de stejar, creasta cocoșului, calea rătăcită. Acum, se încearcă a se reda simetria pe ouă, dar femeia, în gospodărie, nu avea instrumente de precizie. Pentru ea conta simbolul, nu simetria. De aceea, oricine poate să facă un astfel de ou; nu trebuie să fie perfect totul. Frumusețea vine din simplitate”, crede, pe bună dreptate, învățătoarea Geanina Ursu.

De altfel, strădania lor de a ține în viață acest meșteșug este pe deplin întemeiată, căci azi numai aici se mai păstrează vechea tehnică de încondeiere și coloritul original întâlnite, altădată, în majoritatea satelor vasluiene. „Pentru zona Vasluiului, ouăle închistrite specifice s-au mai păstrat doar în comuna Scânteia, comuna aparținând, în vechime, județului Vaslui. Este vorba despre acele ouă roșii, cu însemne cu ceară albă, cu o simbolistică agrară: grebla, hârlețul, coarnele berbecului, calea rătăcită, bradul”, explică cercetătorul Lucian Lefter, de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui.

Una dintre cele mai frumoase legende despre simbolurile încifrate pe ou vine tot de aici, din zona Bodești-Scânteia, și este însoțită și de un obicei practicat în vechime. Este vorba despre legenda căii rătăcite, un simbol des întâlnit pe ouăle încondeiate, atât în Moldova de Sus, cât și în Bucovina. „Se spune că un astfel de ou, pe care a fost încondeiată calea rătăcită, se ducea la biserică, la sfințit, în noaptea de Înviere. Apoi, cu acest ou femeile mergeau la mormântul celui care a avut o moarte năprasnică, unde-l îngropau. Exista credința că astfel sufletul acela nu va mai găsi calea de a se întoarce acasă, în zilele de Paști, și de a-i chinui pe cei din familie”, povestește învățătoarea Gabriela Andrei.

Târguri de ouă încondeiate în toată Moldova

În perioada dinaintea Paș­tilor, în zonele în care acest obicei încă se mai păstrează, sunt organizate festivaluri, târguri și expoziții ce au devenit deja evenimente de referință în rândul iubitorilor de tradiții și de artă populară. Astfel, primul mare festival de ouă încondeiate din Moldova a avut loc, anul acesta, la Ciocănești, în județul Suceava, în perioada 1-2 aprilie. În aceeași perioadă s-a desfășurat și la Iași Expoziția-atelier de ouă încondeiate. Alt eveniment de amploare este Festivalul ouălor încondeiate de la Moldovița, judeţul Suceava, desfășurat, an de an, în duminica Floriilor. Și tot de Florii, în perioada 8-9 aprilie, la Vaslui a fost organizată cea de-a XIV-a ediție a Târgului de icoane și ouă încondeiate.