Lectură sub cheie în gara Iaşi

▲ Călătorind cu un tren regal cosmetizat şi fără mult aşteptata locomotivă cu aburi, zeci de oameni de cultură au coborât, rând pe rând, în gările din Bucureşti, Iaşi, Suceava, Alba Iulia, Sibiu şi Mediaş cu dorinţa de a transforma sălile de aşteptare în adevărate agore ▲ Scopul în sine al proiectului, unul de altfel lăudabil, s-a lovit însă de eşec în gara Nicolina Iaşi ▲ Persoanele prezente în număr destul de mare sâmbăta trecută la sosirea trenului regal s-au arătat interesate mai mult de garnitura cu care au circulat regele şi alţi preşedinţi, lectura lăsându-se în seama oamenilor de cultură ▲ Mai mult, după ce s-a tras cortina peste eveniment, cărţile destinate lecturii în sala de aşteptare au sfârşit sub cheia şefului gării Nicolina ▲

Linia 1, Gara Nicolina, sâmbătă, 10 mai, ora 18:23 şi câteva minute întârziere. Zeci de bătrâni, tineri şi copii aşteaptă cu nerăbdare să vadă trenul regal. Locomotiva electrică a luat locul celei cu aburi, declarată neputincioasă pentru un drum atât de lung prin ţară, din garnitura originală fiind tractate doar trei vagoane, unul reprezentând salonul oficial de întâlniri cu un fumoar deosebit şi două vagoane de dormit. Un exterior cosmetizat, refăcut ultima dată în urmă cu trei ani, după cum aveam să aflăm de la şeful de tren, a îmbiat totuşi pe zecile de curioşi să se îmbulzească la scara vagonului.

O bătrânică cu un mănunchi de lalele a scăpat un oftat şi o întrebare: „Unde e regele?“... Răspunsul a venit pe atât de firesc, pe atât de sincer şi dezinvolt din partea unui copil: „Regele e bolnav“. Au coborât în schimb din trenul regal zeci de scriitori dornici să-i trimită pe ieşeni în lumea literelor înşirate pe coli albe de hârtie: „Se citeşte prea puţin şi se discută prea mult“.

La Iaşi, fără locomotiva cu aburi

Covorul roşu desfăşurat în cinstea oamenilor de cultură a împărţit însă evenimentul în două, scriitorii citind poezii pentru un auditoriu format, în mare majoritate tot din oameni de cultură şi din ieşenii îmbulzindu-se să vadă unde s-au semnat documente importante pentru parcursul istoric al ţării noastre.

În interiorul salonului oficial am putut afla că trenul regal, copie fidelă a celebrului „Orient Expres“, a fost construit din dorinţa şi iniţiativa regelui Ferdinand I Întregitorul, în anul 1928, la uzinele Ernesto, din Milano. Cu toate acestea, Ferdinand I nu a mai avut ocazia să-şi vadă visul împlinit şi să circule cu trenul, murind între timp.

Garnitura originală era compusă din 5 vagoane de tip salon şi de dormit: dormitorul regal, cu o capacitate de 5 locuri în două apartamente ce beneficiau şi de câte o baie complet utilată, un vagon-dormitor pentru însoţitorii demnitarilor, cu o capacitate de 8 locuri, dispuse în 2 cuşete cu paturi duble şi 2 cuşete cu câte 2 paturi suprapuse, un vagon-salon - sufragerie -, cu o capacitate de 24 de locuri în salonul mare şi 12 locuri în salonul mic, folosit ca fumoar sau salon pentru servirea micului dejun. Trenul regal mai are în formaţie un alt vagon-dormitor de clasa I, cu o capacitate de 6 locuri, şi un vagon-dormitor de clasa a II-a, cu o capacitate de 16 locuri. „Trenul staţionează în depoul special de la Mogoşoaia şi se află în posesia Societăţii de turism feroviar. În urmă cu 3 ani a fost restaurat, s-a umblat la partea exterioară, la vopsea, la balamale şi la instalaţiile sanitare“, a explicat Ioan Astalus, şeful de tren.

Interiorul nu a suferit însă nici o modificare, doar mochetele de pe jos fiind înlocuite. „Totul este original, mai puţin covoarele. Lampadarele sunt din sticlă din Murano, la fel avem lambriurile din lemn de mahon şi de cireş; scaunele şi fotoliile din saloane au fost finisate cu piele de Cordoba“, a continuat prezentarea, în salonul regal, şeful de tren. Vagonul cuprinde statuete şi obiecte decorative din alabastru de Grecia, foarte scumpe, iar sticla de Murano şi cristalul de Boemia au fost folosite pentru lămpile din vagoane şi pentru oglinzile din salonul regal. Cât despre locomotiva cu aburi, care ar fi reprezentat probabil principala atracţie pentru ieşeni, aceasta a fost declarată neputincioasă pentru un drum atât de lung prin ţară. „O locomotivă cu aburi necesită prezenţa unui număr mai mare de oameni, unii care să arunce cărbunii pe foc, unul care să conducă...“, ne-a explicat Constantin Vizeteu, şeful gării Nicolina Iaşi.

Cărţile au rămas încuiate în sala de aşteptare

Ecourile au încetat însă imediat ce s-au stins „luminile spectacolului“, încercarea promovării lecturii neavând nici o finalitate, cărţile rămânând sub cheie, iar călătorii care tranzitează gara Nicolina neavând posibilitatea să răsfoiască un volum de poezie sau proză. „Imediat după ce s-a încheiat evenimentul, am primit ordin să închid sala, am luat pe proces verbal doar corpurile de mobilier. Cât despre cărţi, au luat toţi, care şi cum au vrut. Câte au rămas, le găsiţi acolo... Dacă vreţi să le vedeţi, vă deschid“, a explicat situaţia Constantin Vizeteu, şeful de gară.

Le-am văzut, să fi fost 200 de volume ale unor scriitori precum Ana Blandiana, Gellu Dorian, Valeriu Mircea Popa, Dan Mircea Cipariu şi o singură antologie ieşită de sub tipar ca să amintească de eveniment, în cadrul căreia îi regăsim pe Adrian Alui Gheorghe, Leo Butnaru, Augustin Buzura, Gabriel Trifu, Nicolae Coande, Varujan Vosganian sau Ştefania Coşovei.

Cât despre posibilitatea de a citi, în timp ce aştepţi trenul, aceasta lipseşte cu desăvârşire, din diverse cauze. „Nu am înţeles nici eu ce este, bibliotecă sau altceva. Mai mult de atât, acest salon nu este sală de aşteptare, ca atare, călătorii nu au acces. Pe de altă parte, cred că o persoană ar trebui să stea să vadă cine ia cartea şi dacă o mai pune la locul ei. Ori, noi nu avem în schema de personal un post de bibliotecar. Mi s-a cerut doar să pun la dispoziţie un spaţiu pentru eveniment, nu mi s-a spus însă nimic despre ce se va întâmpla după aceea“, a mai spus şeful gării Nicolina Iaşi.

▲ Discuţii în trenul regal între preşedintele Ford şi Ceauşescu

Potrivit datelor furnizate de Societatea de Turism Feroviar, în august 1975, în vagonul regal au luat micul dejun preşedintele Statelor Unite ale Americii, Gerard Ford, şi secretarul de stat Henry Kisinger, care au călătorit împreună cu Nicolae Ceauşescu de la Bucureşti la Sinaia, în aceeaşi zi România primind „Clauza Naţiunii celei mai favorizate“.

În toamna anului 1955, în salonul din trenul regal, s-au purtat discuţiile privind plecarea trupelor sovietice din România, discuţii ce au avut loc între Nikita Hruşciov, conducătorul Uniunii Sovietice, şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, aceştia călătorind spre nordul Transilvaniei, la o partidă de vânătoare. În anul 1956, ultimele formaţiuni militare sovietice părăseau România. Regele Mihai I a luat ultimul prânz pe teritoriul României la plecarea lui peste hotarele ţării, în ianuarie 1948.

De asemenea, în acelaşi vagon au călătorit, în timpul vânătorilor organizate în anii 1976-1977 de către Nicolae Ceauşescu pentru Teodor Jivkov (octombrie 1976), Leonid Brejnev (noiembrie 1976), Erik Honecker (8 februarie 1977). Tot în vagonul-salon al Trenului Regal s-au discutat problemele româno-iugoslave cu ocazia vânătorii organizate în nordul Transilvaniei (august 1967) de către Nicolae Ceauşescu în cinstea lui Iosip Broz Tito, conducătorul statului iugoslav.