Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Reportaj O bolniță de mănăstire deschisă spre lume

O bolniță de mănăstire deschisă spre lume

Un articol de: Daniela Șontică - 06 Mai, 2019

În general, oamenii merg la mănăstire pentru a afla vindecarea sufletească, dar uneori, în acel spațiu duhovnicesc, o pot găsi și pe cea trupească. Așa se întâmplă la Mănăstirea Turnu din Prahova, unde funcționează un cabinet de medicină internă și unul de stomatologie, dar și un laborator pentru produse apiterapeutice și tincturi medicinale. Cel care a întrevăzut latura filantropică a acestor activități a fost părintele ieromonah Valentin Mâțu, starețul mănăstirii. Primind pe oricine la consult, medicul mănăstirii, ieromonahul Pavel Mincă, consideră că „suferim boala spre slava lui Dumnezeu și ne vindecăm tot spre slava lui Dumnezeu”.

La câțiva kilometri de Ploiești, se află un așezământ monahal din Arhiepiscopia Bu­cu­reștilor care a cunoscut în ultimii ani o înflorire uimitoare. S-au înălțat ziduri, s-au reconstruit locașuri, s-au reînfrumu­sețat după planuri noi vechile temelii și s-a clădit sufletește o obște de călugări. În anul 1997, pe un teren din localitatea Târgșoru Vechi ce încă nu revenise arhiepiscopiei, deși istoria atesta proprietatea, părintele ieromonah Valentin Mâțu a fost trimis aici de la Mănăstirea Sitaru, cu încă doi viețuitori, cu misiunea clară de a reînnoda firul slujbelor și de a reface vechea vatră de rugăciune. După un șir lung de procese care au clarificat situația, a început rezidirea. Frumoasa biserică a lui Vlad Țepeș de la 1461, ce avea hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”, a fost fidel reconstituită, după planuri și schițe vechi, de către arhitectul Călin Hoinărescu, iar situl arheologic ce include ruinele a cel puțin patru biserici, ale unui castru roman și ale unui sat dacic a fost conservat.

În paralel cu această înflorire model, a crescut și grija pentru oamenii care s-au alăturat treptat la slujbe. S-a format aici o comunitate vie și dinamică, având și ea povestea ei cuprinsă în cea a mănăstirii renăscute la Târgșoru Vechi.

Sub ocrotirea avvei Dorotei

Părintele stareț l-a îndrumat pe ucenicul său, monahul Pavel Mincă, pe când era în ultimul an la Facultatea de Teologie, să studieze și Medicina. Dubiile ucenicului au fost spulberate de sfatul marelui duhovnic Iustin Pârvu. Făcând ascultare, părintele Pavel a pornit spre București, într-o navetă zilnică, pentru a deveni și medic. S-a dovedit o reală vocație adăugată la seriozitatea cu care și-a făcut studiile. A ajuns medic în cadrul Secției de medicină internă și nefrologie a Spitalului Universitar din Bucureşti, iar de curând este și asistent universitar la Facultatea de Medicină.

Părintele Pavel Mincă ne-a oferit câteva detalii referitoare la programul de medic: „În fiecare joi și vineri dimineața am program de consultații la cabinetul mănăstirii, unde pot veni persoane care se programează din timp. În special, cazuri sociale. Consultația este doar una medicală, nu amestecăm lucrurile, oamenii au duhovnicii lor, nu le dau sfaturi în această privință, la mine vin pentru problemele lor de sănătate. Le reamintesc tuturor să nu aștepte tratament naturist la mine, eu prescriu tratament clasic. În primele trei zile ale săptămânii sunt la Spitalul Universitar pe Secția de medicină internă și nefrologie, unde am cursuri cu studenții. Înainte am avut și consultații în spital, și bolnavi din saloane în grijă, și gărzi, dar din 2017, de când am consultații mai multe la mănăstire, am păstrat doar activitatea cu studenții. Predau un curs de semiologie medicală, se poate spune că sunt un fel de consultații demonstrative pentru studenți”.

Medicul ieromonah ne-a mărturisit cum și-a ales călăuzitorii pe acest drum cu dublă vocație: „Față de profesorul Nicolae Paulescu am o mare prețuire, dar și o sfială, pentru că a fost un mare savant. Avea multă aplecare către pacient, considera că pentru cel mai mizerabil om trebuie să ai o prețuire nu ca față de un frate, ci ca față de Dumnezeu, povestesc ucenicii lui. Sfântul care m-a ajutat în studierea medicinei a fost Luca al Crimeei, un mare chirurg, un savant și el, dar parcă prea sus pentru mine, prea mare în medicină. Aveam nevoie de cineva care să nu fie un sfânt doctor fără de arginți, care face minuni vindecând cu rugăciunea, aveam nevoie de cineva care nu era mare savant, ci mai de mijloc, mai dintre noi. L-am descoperit pe avva Dorotei citind Filocalia. Sfântul acesta a fost și călugăr, și medicul mănăstirii. Sufletul meu este legat de avva Dorotei, ucenicul de la bolniță care punea multe întrebări chiar legate de actul medical”. Așa se explică de ce a fost ales Sfântul Dorotei ocrotitorul centrului medical al mănăstirii.

L-am întrebat pe părintele medic dacă bolile sunt rezultatul unor patimi și păcate. „Într-adevăr, prin păcat, omul a dereglat toată armonia universului, dar să privim dincolo de partea negativă, să vedem că Domnul a venit cu harul și toate sunt spre slava lui Dumnezeu. Suferim și boala spre slava lui Dumnezeu, dar ne și vindecăm spre slava lui Dumnezeu. Pe de altă parte, să nu uităm că Hristos îi spune slăbănogului să nu mai păcătuiască pentru ca să nu-i fie ceva mai rău. De aceea, răspunsul trebuie particularizat pentru fiecare în parte”, a explicat părintele Pavel Mincă.

Un „dentist cumsecade”

Cu o activitate mai veche în cadrul mănăstirii este cabinetul stomatologic, unde lucrează medicul Cristian Boroș. Pe un recipient din cabinetul său scrie: „Dentist cumsecade”. L-am cunoscut și pot confirma că așa este. A ajuns la Turnu când era student, a devenit cântăreț la strană, iar din 2004, a fost numit protopsalt. O vreme a locuit cu familia în clădirea centrului medical al mănăstirii. Acum trăiește în Ploiești unde are activitatea principală. „La cabinetul mănăstirii am program în fiecare vineri, toată ziua, iar marțea sau miercurea, câte o jumătate de zi. În această perioadă avem niște grupuri de copii din plasamentele de la Vălenii de Munte și Câmpina, pe care eu și o colegă îi tratăm gratis. Avem în general cazuri sociale, oameni care nu au bani pentru a se trata în mod obișnuit în cabinetele stomatologice”, a spus dr. Cristian Boroș. Pe lângă activitatea de medic, este și un artist cu multe vocații: pictor, poet și muzician. Din povestea vieții sale, care este prea complexă pentru a putea fi transcrisă aici, am înțeles că înainte de a trata pacienții s-a tratat pe sine de necredință și a aflat izvorul darurilor și originea armoniilor.

„Miropia”, puterile vindecătoare ale naturii

Doamna Mihaela Popescu, inginer chimist specialist în proiectarea instalațiilor, și-a proiectat la Turnu visul de a ajuta oamenii cu produse naturiste. Atrasă de mică de puterea plantelor medicinale, într-o zi a avut șansa de a lucra cu ele și a le ambala sub numele „Miropia”. Ne-a spus povestea laboratorului-atelier Turnu Apiplant: „În 2010, după o vizită la așezământul social de la Petru Vodă, am venit și l-am întrebat pe părintele stareț dacă am putea face și noi aici tincturi. «Și de mâine dacă vreți!» Am făcut un plan cu ce aveam nevoie pentru un laborator, am studiat legislația și, împreună cu o doamnă farmacist și o doamnă biolog, am demarat activitatea. În martie 2011 scoteam primele tincturi.” Produsele „Miropia” înseamnă: ceaiuri, tincturi, capsule din pulbere de plante, siropuri macerate la rece, săpunuri de gălbenele, lavandă, mentă, măceș și trandafir; creme de gălbenele, tătăneasă, propolis, sunătoare; produse de băcănie: făină, mălai, tărâțe, ulei presat la rece, oțet de mere cu miere. Toate se obțin din culturi tradi­ționale de pe terenurile mănăstirii, iar plantele medicinale sunt fie din culturile proprii, fie culese împreună cu voluntarii din locuri mai puțin poluate, cum ar fi Brebu și Pietriceaua. Cele 500 de familii de stupi de albine dau miere de tei, de salcâm și polifloră, iar oamenii o apreciază foarte mult. Doamna Popescu a mai precizat: „Suntem membri în Societatea Română de Apiterapie și ne specializăm mereu în activitatea noastră, de exemplu cu specialistul Ștefan Stângaciu, cu prof. Viorica Istudor, mergem la conferințe...”

Realitățile de la Turnu arată că mănăstirea poate fi un loc potrivit pentru vindecarea trupului și că a vindeca oamenii este un lucru plăcut lui Dumnezeu. În propria ucenicie, părintele stareț cerea deseori sfatul bătrânilor duhovnici și era dispus să îi asculte. De aceea sfaturile cuvioșiei sale au dat roade frumoase când a ajuns să îndrume obștea Mănăstirii Turnu. Iar grija pentru sănătatea celor din jur pe care a arătat-o încă de la început a devenit o lecție de anatomie duhovnicească exemplară într-o eră a omului bolnav de egoism și însingurare.