Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Reportaj Sfânta Ecaterina, principesa lui Hristos

Sfânta Ecaterina, principesa lui Hristos

Un articol de: Vasile Arcanu - 25 Noi, 2010

Dacă ai fost în Egipt şi nu ai vizitat Mănăstirea "Sfânta Ecaterina", atunci să ştii că vei muri sărac sufleteşte. Mănăstirea "Sfânta Ecaterina" se află la poalele Muntelui Horeb, unde, potrivit scrierilor Vechiului Testament, Moise a primit Tablele Legii. Locul, considerat a şaptea minune a Egiptului, este cunoscut şi respectat deopotrivă de către creştini, musulmani, dar şi de evrei.

Fondată în secolul al VI-lea, se consideră că este cea mai veche mănăstire creştină ce îşi păstrează forma iniţială, adăpostind numeroase colecţii de manuscrise timpurii creştine şi icoane. La toate acestea se adaugă peisajul montan deosebit, greu accesibil, cu numeroase situri arheologice şi religioase.

Fiică a unui principe pe nume Consta, din cetatea Alexandriei a Egiptului, Sfânta Ecaterina a primit o educaţie aleasă. Frumoasă peste măsură, dar şi la fel de înţeleaptă, când avea doar 18 ani, Sfânta Ecaterina l-a înfruntat pe împăratul roman Maximianus, cunoscut drept unul dintre cei mai violenţi persecutori ai creştinilor, faimos pentru cruzimea sa. Nu doar împăratul a primit mustrarea tinerei Ecaterina, ci şi filosofii păgâni de la curtea lui, aceştia convertindu-se până la urmă la creştinism. Atât "lictorii", cum erau numiţi, cât şi soţia împăratului au primit cununa martiriului pentru Hristos. Sfânta Ecaterina a fost trasă pe roată, simbol care apare şi în icoanele ce o reprezintă, iar pe 25 noiembrie 305, a fost decapitată, la tăierea capului său nu a curs sânge, ci lapte. În secolul al IX-lea, cinci sute de ani mai târziu, un călugăr a avut o vedenie în care se făcea că trupul plin de lumină al Sfintei Ecaterina era ridicat de îngeri pe un vârf în apropiere de Muntele Sinai, unde a rămas neatins. Urmând sfatul acestui văzător cu duhul, călugării de pe Sinai au urcat pe vârful respectiv şi aici, (minune!), au dat peste moaştele sfintei. De atunci vârful poartă numele Sfintei Ecaterina.

O adevărată minune cerească!

Într-un superb decor montan, înconjurat pe toate laturile de un zid masiv de la 8 la 35 m înălţime, dar şi de grădini şi chiparoşi, ţâşneşte parcă din crăpăturile stâncilor, impresionând pe orice vizitator, ca o adevărată minune cerească, Mănăstirea Sfintei Ecaterina. Dintotdeauna a fost, este şi va fi preţuită ca un loc sfânt, unde se înalţă evlavioase rugăciuni atât de către creştini, cât şi de către musulmani şi evrei. Principala biserică a mănăstirii este cea a Schimbării la Faţă a Domnului, construită, concomitent cu zidurile de apărare, din granit de către arhitectul bizantin Stephanos. Structura bisericii, acoperişul şi uşile de la intrare, sculptate în cedru, datează de la anul 527. De jur împrejurul bisericii se află chiliile, locuinţele monahilor, în clădiri din piatră cu două şi chiar trei niveluri. Turnul clopotniţă, construit în 1871, pe o temelie veche din secolul al VI-lea, are nouă clopote dăruite de împăratul Alexandru al II-lea al Rusiei. La vestul bisericii se află o moschee ridicată pe vremea cuceririi arabilor, la 641, dar a fost modificată, precum şi un minaret în partea opusă clopotniţei.

Cea mai veche bibliotecă a creştinilor

Biblioteca de la Mănăstirea Sfintei Ecaterina este cea mai veche din lumea creştină şi adăposteşte cea mai mare colecţie de codice timpurii şi manuscrise din lume, fiind depăşită numeric doar de Biblioteca Vaticanului. Colecţia sa cuprinde mai mult de 3.000 de manuscrise şi peste 5.000 de cărţi religioase din epoca de început a creştinismului. Tot aici se află o valoroasă colecţie de circa 2.000 de icoane înfăţişând pe Mântuitorul Iisus Hristos, Sfânta Fecioară Maria şi Sfinţii Părinţi, expuse într-o galerie specială. Acestea reprezintă aproape fiecare şcoală a iconografiei bizantine de la al VI-lea până la al XVIII-lea secol.

Osuarul de lângă grădină

După ce părăseşti mănăstirea, ţi se înfăţişează grădina mănăstirii, unde vieţuitorii lucrează în linişte şi rugăciune. Pământul a fost adus din altă parte, iar călugării au construit bazine folosite la irigarea plantelor. În grădină, pe lângă legumele trebuincioase traiului de zi cu zi, se află pomi fructiferi, inclusiv măslini, caişi şi pruni. Lângă grădină se află osuarul sau cimitirul. Ca peste tot în lumea monahală, când călugării mor, mai întâi sunt înmormântaţi în cimitir, apoi, după descompunerea trupului, la şapte ani, sunt dezgropaţi şi osemintele sunt depuse într-o criptă, aflată sub Capela Sfântului Trifon. Osemintele stareţilor care sunt arhierei sunt păstrate în nişte nişe speciale. Impactul este unul deosebit, amintind tuturor că toţi suntem datori cu o moarte. În afară de aceasta, rezolvă problema spaţiului limitat, aici fiind un sol neprielnic, plin de roci.

Sikket Sayidna Musa

Sikket Sayidna Musa, aşa se traduce din arabă Calea lui Moise. Urcuşul către vârful Muntelui Sinai poate dura circa trei ore. Peisajul de aici, de o rară frumuseţe, îţi taie respiraţia şi te cucereşte din prima secundă, umplându-ţi sufletul de bucurie şi linişte. Locurile abrupte şi sălbăticia muntelui te fac totuşi să fii foarte atent, chiar dacă mintea se ridică la cele de sus. Este o călătorie reală prin ţinuturile fermecătoare ale creştinismului şi, totodată, una imaginară în trecut… Ne apropiem de locul unde Moise a primit cele Zece Porunci de la Dumnezeu, unde Dumnezeu i-a vorbit lui Moise. Pelerinii care au mai trecut pe aici vorbesc despre cei "3.000 de paşi de pocăinţă".

Este drumul care reconstituie paşii pe care Moise i-a făcut cu mii de ani în urmă. Mulţi merg sus pentru a urmări apusul soarelui, o imagine cu totul inedită şi unică pe mapamond. Spiritual, ascensiunea pe Sinai poate fi considerată ca o nouă naştere prin curăţirea privirii şi a sufletului. Dacă Moise a primit Legile aici, pe aceste locuri sacre, a fi prezent în acest loc este ca şi cum ai face un legământ. Ca şi cum te afli la o cotitură în viaţă. Desigur, în viaţa unui om ce vrea să schimbe ceva în traiul său şi să primească în mod tainic legile Domnului! Aici există şi o capelă, unde mulţi rămân peste noapte. Beduinii arabi oferă pelerinilor, normal, contra cost, pături şi ceai fierbinte.

Mănăstirea "Sfânta Ecaterina" este o mănăstire vie, care, în măreţia ei spirituală, se constituie într-o chemare permanentă la mântuire, pentru numeroşii credincioşi care vin aici de pe întregul mapamond… În anumite date de peste an, la sărbătorile cele mai însemnate, la mănăstire coboară şi pustnicii ce vieţuiesc prin peşterile şi crăpăturile Muntelui Sinai ca să se spovedească şi să primească Trupul şi Sângele Domnului, unindu-se astfel cu cerul!

Locul unde pelerinii primesc inele

Mâna pe care Sfânta Ecaterina i-a oferit-o Mirelui său, Iisus Hristos, se păstrează intactă şi astăzi, la mai bine de 1.700 de ani. După ce a fost martirizată timp de trei secole, nimeni nu a ştiut unde se află trupul sfintei. Printr-o vedenie, moaştele au fost descoperite, iar mănăstirea care exista în acel loc, închinată Sfintei Fecioare Maria, a devenit Mănăstirea Sfintei Ecaterina. Fiecare pelerin care ajunge la moaştele Sfintei Ecaterina primeşte în dar un inel cu monograma ei, în cinstea inelului pe care Mirele Iisus l-a dăruit Sfintei Ecaterina.