Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Reportaj Singura capelă într-un aeroport din sud-estul Europei

Singura capelă într-un aeroport din sud-estul Europei

Un articol de: Pr. Ciprian Bâra - 23 Ian, 2008

În anul 2003, în incinta Aeroportului Internaţional „Henri Coandă“ (Otopeni) din Bucureşti, s-a sfinţit o capelă cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie“, ocrotitorul aviaţiei române şi al celor ce călătoresc prin aer.

Aceasta este singura capelă într-un aeroport din sud-estul Europei. construită în stil bizantin, ea este o binecuvântare pentru angajaţii aeroportului, dar şi pentru călători. Poate fi socotită şi cartea de vizită a Ortodoxiei pentru străini, întrucât mulţi dintre cei care tranzitează aeroportul şi ajung aici iau contact pentru prima dată cu Ortodoxia.

Pe 18 decembrie 2003, PS Vincenţiu Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, sfinţea în incinta Aeroportului Internaţional „Henri Coandă“ (Otopeni) din Bucureşti o capelă cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie“, ocrotitorul aviaţiei române şi al celor ce călătoresc prin aer.

Capela a fost înfiinţată la solicitarea Patriarhiei Române, cu sprijinul Ministerului Transporturilor Construcţiilor şi Turismului. În prezent, la paraclisul aeroportului slujesc preoţii Marius Dumitrescu şi Adrian Niţă.

Paraclisul s-a ridicat, în primul rând, pentru a răspunde nevoilor spirituale ale celor care lucrează în aeroport, dar şi călătorilor care îl tranzitează. „Nevoile celor de aici sunt aceleaşi ca ale unor credincioşi din Bucureşti sau din ţară, însă, noi avem un statut special pentru că, în primul rând, capela se află într-o instituţie şi trebuie să ne pliem pe programul pe care îl au oamenii. Oamenii vin în primul rând la serviciu şi noi încercăm ca, în timpul lor liber, în pauze, să-i câştigăm pentru Dumnezeu. Săvârşim Vecernia, Acatistul Sfântului Ilie, slujba binecuvântării de călătorie, Sfântul Maslu, spovedania şi am avut şi un caz special, în care am săvârşit o logodnă“, ne-a explicat pr. Adrian Niţă.

Mulţi descoperă aici Biserica

Activitatea pastorală a unui preot misionar este diferită de cea a unui preot paroh, care răspunde de sufletele unui anumit număr de enoriaşi. După cum ne-a spus prărintele Niţă, într-o biserică de parohie un preot gospodar are posibilitatea să organizeze tot felul de activităţi: administrative, social-caritative, cultural-educative etc. „Un preot paroh se gândeşte să facă un cămin de bătrâni, şi are de multe ori în vedere dimensiunea filantropică. La noi, este diminuată această dimensiune, dar încercăm să câştigăm la Dumnezeu pe oamenii care nu au nici o legătură cu preoţii lor de parohie, din motive mai mult sau mai puţin obiective. Fie că lucrează în ture, că nu ajung la timp să se spovedească etc. Unii dintre ei abia acum un an sau doi au întâlnit nişte personaje care se numesc preoţi, care sunt îmbrăcaţi în negru şi poartă barbă, şi constată că aceştia îi ascultă, că îi pot sfătui şi îi ajuta în nevoile lor spirituale“, mai spune pr. misionar Adrian Niţă.

Cea mai mare încercare şi câştig al lor, în acelaşi timp, ca slujitori ai acestei capele, este „că încercăm să comunicăm cu oamenii care nu au nici o legătură cu Dumnezeu şi să îi îndrumăm spre biserică. În felul acesta, devin enoriaşi activi ai parohiilor din care fac parte. Acesta este câştigul cel mai mare al nostru, că foarte mulţi oameni iau contact cu ceea ce înseamnă viaţa bisericească prin prezenţa acestei capele“.

Un luteran s-a hotărât să treacă la Ortodoxie

O capelă într-un aeroport, un loc atât de zgomotos, în care lumea vine şi pleacă, e indispensabilă. Însă ea poate stârni şi mirare, mai ales din partea străinilor. Unii privesc distant, dar în urma dialogului, preoţii reuşesc să dobândească cei mai buni prieteni ai capelei.

Dată fiind locaţia capelei, ea a fost gândită de la început cu deschidere ecumenică. Este deschisă 24 de ore pe zi pentru toţi cei care Îl caută pe Dumnezeu. Pe aici trec şi romano-catolici, trec şi protestanţi şi musulmani, dar şi persoane de alte religii, fără nici o restricţie. „Lumea protestantă priveşte reticent acest loc, dar constată de fiecare dată că suntem foarte deschişi, că vrem să dialogăm cu dânşii. Chiar am vorbit aici cu tot felul de oameni, de diverse credinţe, pe teme exclusiv dogmatice şi a fost o mare bucurie să ne împărtăşim unii altora experienţele proprii“, continuă părintele Adrian Niţă.

În urma contactului cu această bisericuţă, un luteran din Germania s-a hotărât să treacă la Ortodoxie. A intrat într-o zi poate din curiozitate în capelă şi a rămas impresionat de bogăţia Ortodoxiei, de mulţimea sfinţilor noştri, încât a dorit să afle mai multe. A mers la mănăstirile din Moldova, a stat o vreme acolo, iar un an mai târziu a trecut din nou pe la capelă şi le-a spus preoţilor slujitori că e foarte bucuros, că ar vrea să treacă la Ortodoxie şi că pleacă în călătorie în Muntele Athos. „Ne-am bucurat şi suntem tare mulţumiţi că există această capelă care vine, iată, în întâmpinarea oamenilor. Acesta este un caz pe care îl cunoaştem, dar avem nădejde că sămânţa care se aruncă în capela aceasta va lucra nevăzut în timp“, adaugă pr. Adrian.

„Ne apropiem mult mai mult de Dumnezeu“

▲ I-am întrebat pe unii dintre angajaţii şi călătorii care au intrat în capelă cum li se pare ideea unei biserici în cadrul unui aeroport z Iată câteva dintre răspunsuri ▲

Ioana Bănică: Este o idee foarte bună. În felul acesta, noi ne apropiem mult mai mult de Dumnezeu, pentru că, fiind la lucru de dimineaţă până la ora 17:00, e mai greu să mai intrăm şi în biserica de cartier, care e mai departe de noi, iar aici reuşim puţin, în timpul programului, să venim pentru o rugăciune, pentru a aprinde o lumânare. Ne simţim mai uşuraţi şi mai despovăraţi. Mă rog aici la Dumnezeu, la Iisus Hristos şi la Maica Domnului şi simt o linişte sufletească.

Monica Iavorschi: Pentru noi este foarte importantă şi foarte necesară, deoarece petrecem foarte mult timp aici, la serviciu. E ca o oază de linişte, având în vedere că aici e o continuă aglomeraţie, iar presiunea psihică este foarte mare. Suntem fericiţi că o avem aici, foarte aproape.

Ilona Lazăr: Este o mare bucurie că avem aici, la serviciu, o capelă. De fiecare dată când începem ziua de lucru, venim, ne închinăm, ne rugăm bunului Dumnezeu să ne protejeze, să ne dea minte bună ca să ajutăm oamenii cu care lucrăm aici în ziua respectivă. Aici am şi părintele duhovnic, la care mă spovedesc, iar el mă ajută foarte mult.

De Bobotează, avioanele sunt stropite cu apă sfinţită

Momente dosebite la capela din aeroport au loc în special la Înviere şi la Bobotează. „Cu ajutorul lui Dumnezeu avem mai multe evenimente frumoase ale capelei. În noaptea de Înviere săvârşim slujba afară din biserică şi este o binecuvântare pentru angajaţii aeroportului, care sunt în acel timp la lucru, să poată participa la slujba de Înviere. E o minune să îi vezi aici, 100-150 de persoane, cu lumânările, luând toţi lumină de la candelă, de la preoţii care slujesc“, ne explică pr. Marius Dumitrescu.

La Bobotează, preoţii capelani merg în hangare pentru a stropi cu apă sfinţită avioanele care se repară. „Ne-am întâlnit cu reprezentanţi ai firmelor străine, care veneau şi făceau verificări şi erau foarte uimiţi că preoţii sunt în hangare, în mijlocul muncitorilor. Oamenii au fost miraţi că este prezent preotul cu busuiocul, cu sfânta cruce şi stropeşte şi binecuvântează“, ne spune pr. Niţă.

De exemplu, compania austriacă „Austrian Airlines“ a vrut să sfinţească avionul pe care l-a destinat transportului dintre Bucureşti şi Viena. I-a dat chiar un nume simbolic, „Bucharest“.

140 de capele în aeroporturile lumii

Cu aproximativ 50 de ani în urmă, s-a construit prima capelă de aeroport la Aeroportul Internaţional „Logan“ din Boston. Această capelă, împreună cu celelalte câteva, care au fost înfiinţate în acea vreme, era catolică.

Conform Asociaţiei Internaţionale a Capelanilor Aviaţiei Civile, în prezent, există aproximativ 140 de capele de aeroport în întreaga lume, dintre care cel puţin 40 în SUA. Ele găzduiesc din ce în ce mai mulţi oameni de toate credinţele.

Cele mai multe capele au fost înfiinţate de catolici şi protestanţi, dar sunt deschise oamenilor de toate credinţele. Aeroportul „J. F. Kennedy“, din New York, este singurul aeroport cu sinagogă. Capela „OâHare“ are servicii pentru musulmani.

În Aeroportul „Leonardo Da Vinci“, din Roma, există o capelă deschisă non-stop, care are doi preoţi, unul catolic şi unul luteran. În duminici şi sărbători se săvârşeşte messa catolică.

Pe Aeroportul Internaţional „Charles de Gaulle“, din Paris, există trei capele, împărţite fiecare în câte trei spaţii de rugăciune, dedicate creştinilor, evreilor şi musulmanilor.