Sute de pelerini au urcat munţii, lăudând Sfinţii de la Agapia Veche

Ziua de prăznuire a Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche, care au devenit şi ocrotitori ai acestui aşezământ monahal, a fost marcată luni, 21 iulie, printr-un pelerinaj, la care au participat clerici şi aproximativ 600 de credincioşi din toată Moldova. De asemenea, în această zi a avut loc proclamarea locală a canonizării celor doi sfinţi, după ce, la Mănăstirea Neamţ, de Înălţarea Domnului, în cadrul unei ceremonii solemne, nouă cuvioşi nemţeni, printre care şi Cuvioşii Rafail şi Partenie de la Agapia Veche, au fost proclamaţi sfinţi.

Pelerinajul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie a început odată cu răsăritul soarelui, la ora 6.00 dimineaţa. În sunetul clopotelor şi al toacei, cu icoana celor doi sfinţi, cu prapuri, cruci şi felinare purtate de maici, procesiunea formată din clerici şi credincioşi porneşte spre Schitul Agapia Veche. Cerul senin şi răcoarea blândă a dimineţii de iulie completează momentul special dedicat noilor sfinţi protectori ai meleagurilor nemţene.

Urcuş către locurile sfinţilor

Oameni de toate vârstele îşi îndreaptă paşii pe drumul şerpuit care taie Muntele Dealul Mare, către Schitul Agapia Veche. Pelerinii nu dau semne de oboseală, paşii lor sunt molcomi, iar feţele plecate spre pământ. Două bătrâne se ţin de braţ, încercând astfel să se sprijine una de cealaltă. Deşi drumul e anevoios, nu se descurajează, încercând să ţină pasul cu procesiunea.

Razele soarelui încep să lumineze, iar cerul senin arată parcă binecuvântarea lui Dumnezeu peste pelerini. Drumul devine, la un moment dat, mai abrupt, iar aceasta îi determină pe bătrâni să se odihnească pe băncile din lemn de pe traseu. O măicuţă trecută de 70 de ani este ajutată de două femei mai tinere să urce pe drumul către locurile sfinte ale Agapiei Vechi. „Aici e cel mai abrupt. Lasâ că, la întoarcere, va fi mai uşor pentru că e vale“, o încurajează una dintre femei pe măicuţă.

În liniştea mormântală din creierul munţilor Agapiei, răsună glasul măicuţelor care aduc laudă Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie. O femeie evlavioasă, ce ţine în mână o crenguţă de brad, se opreşte la cortul în dreptul căruia s-a rostit a şaselea icos şi sărută icoanele, după care se alătură procesiunii. Oboseala şi boala îl determină pe un bătrân de aproape 90 de ani să se aşeze şi el. „Mă dor picioarele şi sunt foarte bolnav. Am speranţă şi încredere că Dumnezeu, prin rugăciunile Sfinţilor Rafail si Partenie, mă va ajuta să ajung la schit, să mă bucur de frumuseţea sfintei slujbe şi a locurilor minunate“, spune cu nădejde moş Ilie din Târgu Neamţ.

„Vămile“ Agapiei

Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie s-a citit în 13 stări, de-a lungul drumului pietruit către Agapia Veche. Următoarea oprire se face în dreptul unei fântâni, lângă care vedem un panou pe care sunt lipite fotografii cu Vămile Vazduhului. „Ia uite! Vămile văzduhului!“, exclamă o tânără care face mai apoi şi o fotografie. O femeie îşi face semnul Sfintei Cruci, după care continuă să cânte „Apărătoare Doamnă“ împreună cu maicile, mulţumind astfel lui Dumnezeu că a mai trecut încă o stare a acatistului, încă o „vamă“ a urcuşului spre Agapia Veche.

În jurul orei 7:30, preoţii de mir, monahii, mohahiile şi pelerinii ajung în curtea Schitului Agapia din Deal. Clopotele încep să bată, răsunând cu putere peste munţii din împrejurimi. Cu vocea tremurândă, părintele Nestor de la Schitul Agapia Veche înalţă laude, prin condacul şi icosul al 12-lea, Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie.

Biserica veche din lemn este înconjurată de un spaţiu verde, iar florile pictate în zeci de culori se găsesc pretutindeni.

Procesiunea continuă, în sunet de toacă şi de clopote, spre locul unde a existat, în urmă cu sute de ani, prima biserică din lemn. Aici se face o ectenie mare, se înconjoară locul îngrădit, după care pelerinajul se încheie în curtea Schitului Agapia.

„Deşi am probleme cu picioarele, nu am mai simţit că mă dor“

Oamenii care au participat la primul pelerinaj închinat Sfinţilor Rafail şi Partenie spun că au simţit, în primul rând, pace în suflet. „Am venit să mă bucur pentru mine şi pentru toţi cei de acasă pe care i-am adus în suflet. Am simţit pace în suflet. Este ceva despre care nu se poate spune în cuvinte. Îmi amintesc că eu veneam aici în tinereţe cu copiii şi era la fel de frumos ca şi acum“, mărturiseşte, cu voce caldă, o localnică din Târgu Neamţ.

„Am venit să mă rog pentru iertarea păcatelor, pentru copii. Este prima dată când vin aici. Am simţit o imensă bucurie, o pace şi o mulţumire sufletească. Când ajung la mănăstire, parcă sunt pe altă lume, uit de boli şi de necazuri. Deşi am probleme cu picioarele, nu am mai simţit că mă dor, dimpotrivă, parcă sunt uşurată de durere“, povesteşte Cojocaru Jenica, din Paşcani.

Liturghia dintre brazi

A urmat Sfânta Liturghie arhierească oficiată la Schitul Agapia Veche de către Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei; Preasfinţitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului; Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor; Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului şi Preasfinţitul Corneliu Bârlădeanul, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Huşilor. La manifestări a participat şi Înalt Preasfinţitul Serafim, Arhiepiscop de Otawa şi Canada (Biserica Ortodoxă din America), aflat în vizită la mănăstirile din Moldova.

După ce PS Ioachim Băcăuanul a citit Tomosul Sinodal al Proclamării Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie, IPS Mitropolit Teofan a vorbit mulţimii despre modelul de vieţuire al sfinţilor pe care i-a dat Agapia Veche. „Sfinţii Rafail şi Partenie au liturghisit între brazi, cu multe veacuri în urmă, înscriindu-se în aceeaşi neîntreruptă liturghie, adică de mulţumire, adusă lui Dumnezeu. Sfinţii Rafail şi Partenie au înţeles împreună de ce Dumnezeu a făcut lumea, de ce Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume, de ce El a trăit între noi, de ce a fost răstignit şi îngropat, de ce S-a înălţat la cer, de ce a luat fiinţă Biserica, de ce au fost martiri, de ce s-au construit biserici şi mănăstiri, de ce au fost oameni care şi-au vărsat sângele pentru Hristos. Toate acestea au avut loc şi au loc în viaţa Bisericii numai şi numai ca mărturie a noastră despre iubirea lui Dumnezeu“. Apoi, după cum cere tradiţia Agapiei din Deal, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a citit o rugăciune de dezlegare.

▲ Prima slujbă de pomenire a Sfântului Rafail, în ţinutul natal

În ziua de 21 iulie a.c., la pomenirea Sfântului Rafail de la Agapia Veche, în prima zi de cinstire solemnă, după canonizare în satul Bursucani, comuna Bălăbăneşti, judeţul Galaţi, locul naşterii sale, PS Casian, Episcopul Dunării de Jos, a oficiat Sfânta Liturghie. Şi pentru că biserica din Bursucani se află în plin proces de refacere din temelii, slujba închinată Sfântului Rafail s-a desfăşurat pe locul fostului Schit Zimbru, ctitoria ucenicilor săi, care a fost şi reactivat, în mod oficial, cu acest prilej.

La acest moment atât de important, Chiriarhul Dunării de Jos a fost înconjurat de numeroşi preoţi şi credincioşi din Bursucani şi din satele învecinate, care au primit cu emoţie şi bucurie două daruri spirituale inestimabile: părtăşia duhovnicească cu marele lor înaintaş şi duhul de sfinţenie şi curăţie al schitului renăscut la viaţă.

„Ziua de astăzi este atât de plină de semnificaţii şi atât de încărcată de sfinţenie! Cuviosul Rafail, născut în aceste locuri, ne este, din acest an, de la praznicul Înălţării Domnului, sfânt rugător în ceruri, căci, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod a hotărât aşezarea sa alături de ceilalţi mari sfinţi apărători şi ocrotitori ai neamului românesc. Iar credincioşii de aici simt cu prisosinţă acest lucru, căci ei sunt urmaşii celor care, în urmă cu mai bine de 350 de ani, îl cercetau în Munţii Neamţului şi îi urmau nevoinţele. Pe urmele paşilor lui, în acest vechi loc sihăstresc, să ne plecăm genunchii inimii şi să ne rugăm Sfântului Rafail pentru liniştea şi pacea lumii şi pentru mântuirea sufletelor noastre“, a arătat, în cuvântul său, Episcopul Dunării de Jos. (Arhim. Daniil OLTEAN)