Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Sănătate Tulburarea de adaptare

Tulburarea de adaptare

Un articol de: Alina A. Rotaru - 15 Feb, 2019

Schimbările vieții cauzează distres, deseori. Un loc nou de muncă, nașterea unui copil, mutarea într-un alt oraș, schimbarea statusului marital, toate acestea sunt evenimente care pot cauza dificultăți de adaptare.

Nu doar evenimentele negative cauzează distres, ci și schimbările pozitive care se petrec în viața noastră, ca și nașterea unui copil sau câștigul la loto, ca să ofer un exemplu extrem.

Creierul nu are noțiunea de schimbare pozitivă sau negativă, ci doar de adaptare, iar orice schimbare implică capacitatea organismului și a psihicului de a se adapta noii situații.

Conform Manualului de diagnostic și clasificare statistică a tulburărilor mentale (DSM-5), pentru diagosticare cu tulburare de adaptare este necesară prezența următoarelor criterii: apariția simptomelor emoționale sau comportamentale, ca răspuns la un stresor identificabil, survenind în decurs de trei luni de la debutul stresorului (stresorilor), aceste simptome sau comportamente sunt semnificative clinic, după cum este evidențiat de oricare dintre următoarele: (1) detresă marcată, care este în exces față de ceea ce ar fi de așteptat de la expunerea la stresor; (2) deteriorare semnificativă în funcțio­narea socială sau profesională, perturbarea în legătură cu stresul nu satisface criteriile pentru altă tulburare specifică de pe axa I și nu este doar o exacerbare a unei tulburări preexistente de pe axele I sau II (tulburările de pe axa I sunt tulburări clinice, ca depresia, anxietatea generalizată etc., iar tulburările de pe axa II sunt tulburările de personalitate și retardul mintal), simptomele nu reprezintă doliul, odată ce stresorul (sau consecințele sale) a dispărut, simptomele nu persistă mai mult de șase luni.

În funcție de manifestările predominante, tulburările de adaptare pot fi: cu dispoziție prevalent depresivă (suferință morală, deprimare, sentimente de vinovăție etc.), cu dispoziție prevalent anxioasă (neliniște, agitație, nervozitate, panică etc.), cu dispoziție mixtă - anxioasă și depresivă, cu perturbare de conduită (violarea drepturilor celorlalți, încălcarea regulilor și normelor sociale, neglijarea responsabilităților etc.), cu perturbare mixtă a emoțiilor și conduitei, nespecificate (acuze somatice, izolare socială etc.).

Ce putem face dacă situația nouă în care ne aflăm produce un stres semnificativ, pe parcursul mai multor luni?

O alternativă este evaluarea la nivel cognitiv a așteptărilor și standardelor pe care le avem. Perfecționismul, catastrofarea în fața unei greșeli, gândirea absolutistă sau dihotomică pot fi cauzele dificultății de adaptare. În acest caz disputăm convingerile iraționale, propunem experimente comportamentale, ne ajustăm standardele sau chiar ieșim din situația care cauzează distres.

Dificultățile pot fi la nivelul abilităților de comunicare, de negociere, de gestionare a stresului, de management al timpului, de rezolvare a situațiilor conflictuale, iar vestea bună este că abili­tățile se pot învăța într-un timp variabil, astfel încât să diminuăm distresul și să facilităm adaptarea.

De asemenea, pot apărea incongruențe între principiile și valorile noastre, raportat la situația în care suntem, și de aici provine dificultatea adaptării.

Nu există un răspuns standard pentru a facilita adaptarea, ci explorarea situației conduce la nucleul problemei și de acolo derivă soluția.