Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Societate Religie și știință Vederea fizică şi lumina spirituală

Vederea fizică şi lumina spirituală

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Religie și știință
Un articol de: Andreea Raluca Neagu - 02 Iulie 2011

Vederea oferă mai mult de 90% din informaţiile legate de mediul înconjurător, şi pierderea ei ar presupune o utilizare intensivă a celorlalte simţuri pentru a reuşi o anumită adaptare în societate. Vederea organizează şi reglează mişcarea, postura, echilibrul, supleţea, armonia actelor motorii de conduită, pronunţia verbală, mimica şi pantomimica. Pierderea vederii sau diminuarea acesteia atrage după sine un echilibru deosebit de mare în activitatea nervoasă superioară, în structurarea automatismelor. În lipsa văzului, lumea este trăită ca o succesiune de evenimente.

Din cauza deficienţei lor, persoanele nevăzătoare simt nevoia unei ordini depline, a aşezării şi păstrării obiectelor în locuri bine delimitate şi ştiute pentru a fi uşor găsite. Ele sunt disciplinate şi manifestă autocontrol faţă de comportamentele proprii, pentru a se adapta şi corela mai bine cu cei din jur. Au o stimă scăzută de sine, ceea ce îi face să fie mai puţin comunicativi şi mai puţin dornici să se deplaseze în spaţii necunoscute care le-ar crea diverse probleme.1 Dezvoltarea psihică a deficientului de vedere este relativ normală, dacă persoana îşi desfăşoară viaţa într-un mediu care nu este ostil faţă de deficienţa sa. În plan fizic poate să apară o dezvoltare dizarmonică, din cauza sedentarismului, bazat pe lipsa de libertate în mişcare şi se datorează dezechilibrului între forţele musculare care stau mai mult în repaus. Percepţia depinde de forma şi gradul handicapului, de vârsta şi nivelul dezvoltării psihice. Chiar dacă nu au văzut niciodată pe cineva făcând acest lucru, nevăzătorii din naştere gesticulează, şi chiar dacă nu pot observa gestica, mimica, pantomimica celui cu care vorbesc, ei vor putea percepe mai bine atitudinile acestuia, ondulaţiile vocii etc.

În ceea ce priveşte vorbirea, îmbogăţirea vocabularului la nevăzători se face mai repede, ei folosind unele cuvinte fără a cunoaşte de fapt fenomenul sau obiectul desemnat de acestea. Lipsa datelor senzoriale duce la instalarea unui decalaj între latura abstractă şi cea concretă a cunoaşterii. Datorită explorării tactile kinestezice a obiectelor prin intermediul percepţiilor şi reprezentărilor tactile, nevăzătorii obţin date obiective adecvate realităţii.2

Compensarea simţurilor

Faptul că pierderea unui anumit simţ atrage compensarea şi dezvoltarea celorlalte simţuri nu este un simplu mit. Ştiinţa poate explica astăzi de ce nevăzătorii au o percepţie atât de avansată a simţului auditiv şi tactil, depăşind cu mult persoanele cu o vedere normală.

Conform noilor cercetări în domeniu, realizate în 2010, persoanele nevăzătoare din naştere sunt capabile să detecteze informaţia tactilă mai rapid decât cei cu o vedere normală. Creierul are nevoie de o fracţiune de secundă pentru a înregistra o imagine, un sunet sau o atingere. Cercetătorii au concluzionat că singura modalitate prin care creierul se adaptează la absenţa vederii este aceea de accelerare a simţului tactil.

De asemenea, folosind aparatură cu rezonanţă magnetică, oamenii de ştiinţă relevă faptul că nevăzătorii folosesc module specializate din cortexul vizual, ce procesează locarea spaţială a unui obiect. Cu alte cuvinte, diversele atribute funcţionale care formează vederea, precum analiza spaţiului sau a mişcării, există totuşi în cortexul vizual al nevăzătorilor, dar în loc să folosească aceste arii pentru a înţelege ce percepe ochiul, nevăzătorii le folosesc pentru a procesa ceea ce aud sau ating, fiindcă aceleaşi componente sunt necesare pentru a procesa informaţia de la aceste simţuri.

Aceste descoperiri demonstrează preluarea de către cortexul vizual a funcţiilor şi proceselor informaţiilor auditive şi tactile. Celulele neuronale sunt prezente şi funcţionează, procesând atributele spaţiale ale stimulilor, dar sunt "conduse" de auz şi simţul tactil, nu de vedere. Această plasticitate oferă o mare resursă de adaptare pentru nevăzători.

Oportunităţi uimitoare astăzi pentru nevăzători

În trecutul nu foarte îndepărtat, nevăzătorii nu aveau prea multe alternative. A fi orb era echivalent nu doar cu "a nu vedea niciodată" sau "a nu înţelege culorile", "a nu cunoaşte semnificaţia exploziei coloristice". Lipsa vederii antrena, de asemenea, şi imposibilitatea de a practica o gamă variată de sporturi sau dansuri. De asemenea, nevăzătorii erau nevoiţi să înveţe să se deplaseze "în cifre" şi recurgeau permanent la liste de asociaţii, utilizând la maximum capacitatea simţului auditiv şi memoria pentru a face faţă sarcinilor, activităţilor şi stimulilor zilnici.

Astăzi, însă, datorită dezvoltării tehnologiei şi a descoperirilor medicale revoluţionare, activităţile persoanelor cu deficienţe de vedere au crescut considerabil. Astfel, un nevăzător poate conduce un automobil, fiindcă cercetătorii americani au realizat un SUV marca Ford, dotat cu video şi lasere, iar şoferul va fi informat despre traseu şi despre deciziile pe care va trebui să le ia. De asemenea, nevăzătorul poate lucra pe calculator cu ajutorul unui program audio special, poate urmări filme la cinematograf, fiindcă dialogurile se traduc în limba maternă, iar elementele vizuale care apar pe ecran sunt descrise pentru a putea fi înţeleasă acţiunea, dar poate merge şi la muzee (Muzeul Etnografic al Transilvaniei a organizat vernisajul primei expoziţii muzeale din ţară organizate special pentru persoanele cu deficienţe de vedere, intitulată "Atinge şi înţelege - mesajul tactil al obiectelor ţărăneşti tradiţionale"). El poate merge la bibliotecă, datorită cărţilor electronice şi vocii sintetice, poate traversa singur strada acolo unde au fost instalate semafoare cu dispozitive acustice, dar poate folosi şi carduri bancare (primul card bancar pentru nevăzători a fost lansat în premieră pentru piaţa europeană de către Bank Austria, sub sigla Maestro, utilizabil în toată reţeaua UniCredit). În fine, el poate juca clasicele jocuri pentru copii, de exemplu Sudoku, cu cifrele scrise din mărgele în limbaj Braille, sau "Nu te supăra frate", cu un zar adaptat, cu cifrele în relief sub forma unor mărgele. Poate chiar avea acces la reviste pentru adulţi (un exemplar al revistei "Tactile Minds" costă 150 de lire). Poate picta diverse obiecte, peisaje şi clădiri (uimitorul caz al pictorului turc Esref Armagan, nevăzător din naştere). Aşadar, prin toate aceste propuneri şi soluţii oferite de tehnica medicală, nevăzătorul îşi poate învinge propria deficienţă.

Universul experienţei religioase al deficientului de vedere

Deşi este un inconvenient sever, care cere o reorganizare în toate funcţionalităţile persoanei, deficienţa de vedere nu este o barieră în creşterea spirituală, fiindcă, precum spunea părintele Galeriu, "omul nu are doar doi ochi, ci trei. Cu ei percepe trei lumini: ochiul trupesc pentru lumina fizică, ochiul minţii pentru lumina raţională şi ochiul harului, pentru lumina divină. Cine vede cu ochiul acesta din urmă are acces la Adevăr".

Experienţa religioasă autentică poate fi o forţă puternică în viaţa nevăzătorului, oferindu-i acestuia încredere, speranţă, echilibru şi un sens suferinţei. Deşi persoanele deficiente de vedere sunt dezavantajate în perceperea actelor şi gesturilor ritualice din spaţiul liturgic, trăirile interioare şi experienţa duhovnicească pot depăşi pe cele ale unui văzător. Chiar dacă nu au niciodată bucuria contemplării unui chip sfânt al icoanelor, societatea şi Biserica pot veni în sprijinul acestora pentru a-i integra în viaţa comunităţii prin diferite activităţi şi programe specifice şi a le oferi un reper spiritual. În acest sens, s-au construit biserici speciale pentru nevăzători, înzestrate cu icoane sculptate în relief, iar în Drobeta-Turnu Severin a fost hirotonit primul preot de parohie nevăzător (George Trăilescu).

Încheiem prin a spune că în Bucureşti, Biblioteca mitropolitană a inaugurat o secţiune specială, "Biblioteca sonoră pentru nevăzători şi ambliopi", iar Episcopia Severinului şi Strehaiei a editat în martie 2010 prima revistă creştină din România pentru nevăzători ("Raze de lumină") şi primele calendare ortodoxe ale Bisericii Ortodoxe Române în alfabet Braille (63 de pagini). De asemenea, pentru nevăzătorii dornici de pelerinaje, Biserica organizează excursii în Grecia, pe Valea Tembi, unde se află Biserica "Sfânta Muceniţă Paraskeva", ocrotitoarea nevăzătorilor.

Note:

1 Filip Guttman, Percepţia persoanelor cu deficienţe de vedere, Ed. Lumen, Iaşi, 2009, p. 17.

2 Conf. univ. dr. Florin Emil Verza, Defectologie şi logopedie, Ed. Credis, Bucureşti, 2007, pp. 53-54.