Răspunsuri duhovniceşti: Celor începători trebuie să li se dea cu linguriţa!

Părinte, dacă cineva e oprit de la împărtăşanie, poate să ia anafură?

Poate, cum să nu. Cine a zis că nu se poate?

Am auzit că nu-i voie să iei anafură dacă eşti oprit de la împărtăşanie. Deci, poate lua anafură?

Întâi Agheazmă Mare şi apoi anafură. De câte ori se spovedeşte poate lua Agheazma Mare, jumătate de împărtăşire. Dar şi anafură, întotdeauna, numai când e într-o ispitire, ceva, nu are voie.

Când nu se poate lua sfânta anafură?

Nu mai poţi lua anafură dacă după miezul nopţii ai luat o lingură de apă, sau o fărâmătură de pâine, gata! Că ziua începe de la miezul nopţii; nu pot lua anafură femeile care sunt în rânduială firii, opt zile; nu pot lua anafură bărbaţii care se ispitesc noaptea, prin somn; nu pot lua anafură cei care sunt sfădiţi şi nu se împacă; nu pot lua anafură şi nu pot săruta sfintele icoane, nici mâna preotului, nici să stea să-i pună potirul pe cap, bărbatul şi soţia dacă au fost împreună; nu pot lua anafură cei ce nu sunt vrednici să li se primească darurile la biserică, din pricina păcatelor publice. Aşa spune cartea.

Ce se poate face când vor să se căsătorească doi tineri de credinţe diferite?

Când vei vedea că a luat un ortodox o catolică sau o protestantă, sau o evreică, sau o turcoaică, astea se cheamă căsătorii mixte. Totdeauna femeia trebuie să treacă de partea bărbatului. Dacă bărbatul este ortodox, ea trebuie să devină ortodoxă. Dacă nu vrea să treacă de partea bărbatului, atunci să se despartă. „Nu merg după tine, că eşti catolică, dacă nu te faci ortodoxă.“

Părinte, soţul meu nu vrea să meargă pe calea credinţei şi mă lupt cu el, dar nu-l pot convinge. Ce să fac?

Stai oleacă! Nu-l poţi face sfânt dintr-odată! Ce vreau să spun? Sfântul Teodor Studitul spune: „Femeie, nu încerca să-l faci pe bărbat sfânt dintr-odată, că nu poţi! Câte puţin, câte puţin se îmbogăţeşte cineva şi la cele trupeşti, şi la cele duhovniceşti“. „Hai să ţinem azi post, că este sfântă vineri!“ „Nu pot, că eu am treabă!“ „Hai să ţinem până la amiază!“ Dă-i cu linguriţa! „Hai să facem milostenie!“ „Nu am de unde da!“ „Hai să dăm măcar o pâine în numele Domnului. Un pahar de apă în numele Domnului!“ „Lasă înjuratul!“ „Nu pot, că sunt obişnuit!“ „Uite ce! Lasă-l măcar o zi! Ia, luptă-te tu o zi, să vezi că n-ai să mori!“ La toată fapta bună, ia-l câte oleacă! Şi aşa, încetul cu încetul, vede el că a avansat; şi apoi începe şi el să pună voinţa mai tare. Dar nu deodată: „Măi, că nu faci aşa! Că nu umbli aşa!“. Dacă ai să faci aşa, dai cu toporul unde-i aţa slabă şi se rupe.

Îmi povestea o femeie, aici: „Părinte, mă lupt cu el de zece ani de zile să păstrăm oleacă de curăţie în posturi, la zile mari. N-am reuşit în nici un chip. Am zis: „Doamne, aş vrea şi eu să mă împărtăşesc!“. Că din cauza lui nici ea nu putea primi Sfintele Taine. Şi-i spune: „Măi, uite ce-i! Te rog, pentru dragostea lui Iisus Hristos, lasă-mă să fiu curată în Săptămâna Mare, să postesc şi eu, să mă pot împărtăşi!“. Că preotul i-a spus: „Dacă poţi să ţii o săptămână măcar, te împărtăşesc“. Că dacă nu ţine curăţia, poate să ţină tot postul şi tot nu se poate împărtăşi. Ea postea până la Paşti, dar din cauza lui nu se putea împărtăşi, că nu păzea curăţia în familie. Şi el zice: „Îi cam mult o săptămână!“. Dar a învăţat-o o rudă de-a ei, bătrână: „Fată, ia ţine tu trei zile de post negru şi ai să vezi ce-o să facă Dumnezeu cu dânsul!“. Trei zile n-a gustat nici apă, nimic. La trei zile, i-a dat Dumnezeu o boală şi a zăcut până la Paşti. Nu i-a mai trebuit nimic! Trecuse Paştele! I-a spus femeia: „Acum ce zici? Ai să ţii de acum posturile?“. „De acum ţin toată viaţă, că era să mor!“, a zis el. L-a biruit femeia cu postul şi cu rugăciunea. (arhim. Cleopa ILIE, Sfaturi duhovniceşti)