Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Sfaturi practice în Biserică: De ce se rosteşte „Rugăciunea din a opta zi după Cununie“

Sfaturi practice în Biserică: De ce se rosteşte „Rugăciunea din a opta zi după Cununie“

Un articol de: Marius Daniel Ciobotă - 26 Sep, 2010

Este cunoscută îndeobşte practica Bisericii de a chema pe miri şi pe naşi, a opta zi după oficierea Sfintei Cununii, pentru a lua parte la o scurtă rânduială formată din două rugăciuni de binecuvântare şi un angajament din partea mirilor ("Intra-vom în casa Ta, Doamne şi ne vom închina în sfântă biserica Ta!"). Această slujbă este cunoscută şi sub denumirea de "ridicarea sau dezlegarea cununiilor", ca reminiscenţă a practicii vechi bisericeşti de a încredinţa mirilor cununile, după oficierea tainei în sfântul lăcaş, spre păstrare acasă timp de o săptămână. Obiceiul avea ca semnificaţie prelungirea sărbătorii nupţiale din biserică în căminul conjugal, astfel încât sublima unire spirituală şi sacramentală pe care au împlinit-o "în Hristos şi în Biserică", precum şi datoriile sfinte care decurg din ea să nu fie uitate de tinerii proaspăt căsătoriţi. A opta zi, mirii reveneau la biserică însoţiţi de nuni şi, purtând cununile pe cap, le erau citite de către preot aceste rugăciuni. După ritualul respectiv, cununile rămâneau în lăcaşul sfânt.

Astăzi, obiceiul este păstrat, fără însă ca mirii să ia cu ei cununile. Numai acele frumoase rugăciuni le sunt citite în a opta zi după oficierea nunţii. Observăm că acest ritual de binecuvântare, derivat din slujba Cununiei şi care poartă ceva din frumuseţea şi solemnitatea acesteia, nu este îndeajuns valorificat sub aspect pastoral şi duhovnicesc. De aceea, pentru o reorientare a lui în acest sens, facem câteva recomandări, sperăm binevenite:

1. Încă din ziua oficierii Tainei Cununiei, mirii trebuie îndrumaţi în vederea împlinirii acestei rânduieli, punându-li-se în vedere mai întâi că Biserica îi vrea în continuare la sânul ei şi, în acest scop, un prim pas ar fi revenirea lor, în ziua a opta, pentru binecuvântare.

2. Mirii pot fi povăţuiţi să vină de dimineaţă şi, împreună cu părinţii lor duhovniceşti (naşii), să participe la Sfânta Liturghie, iar dacă există pregătirea sufletească necesară, să se cuminece atât ei, cât şi naşii. Se poate pune astfel început bun unei frumoase vieţi creştineşti în familie. Călăuzirea duhovnicului este foarte importantă în astfel de cazuri.

3. Pe cât este posibil, ritualul închinării la icoane să fie făcut sub îndrumarea directă a naşilor pentru a-i conştientiza pe aceştia cu privire la rolul moral-educativ esenţial pe care îl au în viaţa noii familii creştine.

4. La final, cele două familii să fie îndemnate către o participare constantă la slujbele Bisericii, mai ales la dumnezeiasca Liturghie, însoţită de o viaţă evlavioasă, după învăţătura şi rânduielile ortodoxe.

Iată doar câteva dintre aspectele de pedagogie creştină practică ce pot face din citirea "rugăciunii la a opta zi după Cununie" un prilej de zidire spirituală pentru cele două familii, iar pentru preot un context pastoral şi catehetic binevenit.