Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Sfaturi practice în Biserică: Foloasele săvârşirii Sfeştaniei

Sfaturi practice în Biserică: Foloasele săvârşirii Sfeştaniei

Un articol de: Pr. Răzvan George Topală - 16 Decembrie 2010

De cele mai multe ori, cărţile liturgice cuprind sfaturi, norme şi învăţături legate de slujbele care se fac atât în cadrul Bisericii, cât şi la casele creştinilor. O astfel de îndrumare şi învăţătură găsim la începutul slujbei Agheazmei celei mici sau a Sfinţirii celei mici a apei - Sfeştania, şi care subliniază importanţa săvârşirii acestei Ierurgii.

Astfel că primul lucru care este specificat despre săvârşirea sfinţirii mici a apei este acela că: "se face spre toată trebuinţa, la întâia zi a fiecărei luni sau când va voi cel mai mare, ori când va cere credinciosul". De aici vedem clar că această slujbă se săvârşeşte cu precădere la începutul fiecărei luni din timpul anului. De obicei, slujba aceasta se săvârşeşte astăzi cu mult mai mult accent în cele patru posturi mari de peste an.

Legat de locul unde se săvârşeşte slujba Agheazmei, învăţătura liturgică specifică: "Ştiut să fie că prea bun şi folositor de suflet obicei este să se facă în biserici, mănăstiri şi în case". Desigur, slujba aceasta poate fi săvârşită în locurile şi spaţiile care constituie locul de muncă al fiecăruia (birouri, instituţii, şcoli, spitale etc.), pentru că stropirea cu apă sfinţită se face asupra persoanelor care sunt prezente la slujbă, cât şi peste "toate ale lor".

Pentru primirea tuturor slujbelor sfinte şi sfinţitoare, se cere din partea credincioşilor ca lucru esenţial credinţa, căci fără credinţă nimeni nu poate primi folosul vreunei slujbe.

Învăţătura principală din cadrul acestei slujbe subliniază multele feluri de lucrări care se revarsă prin săvârşirea acestei slujbe. Acestea sunt: "Prin stropirea ei duhurile viclene din tot locul se gonesc; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile spurcate şi se îndreptează spre rugăciune; bolile le goneşte şi dă sănătate sufletească şi trupească".

Toate aceste lucrări sfinţitoare ale apei se datorează lui Dumnezeu, Cel Care prin rugăciunile preotului trimite harul Preasfântului şi de viaţă făcătorului Duh peste apa asupra căreia se face invocarea. De aici rezultă că apa din cadrul slujbei Agheazmei mici capătă puteri şi lucrări noi, dumnezeieşti; iar prin gustarea şi prin stropirea cu această apă "nouă" ne învrednicim de sfinţenie şi sănătate.