Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Sfaturi practice în biserică: Paştele Blajinilor, o tradiţie netipiconală

Sfaturi practice în biserică: Paştele Blajinilor, o tradiţie netipiconală

Un articol de: Pr. Ic. Dr. Grigore-Alexandru Meșteroaie - 10 Aprilie 2010

Ultima perioadă de pregătire pentru marele praznic al Învierii (Săptămâna Patimilor), cât şi cea care se deschide odată cu primirea luminii Învierii (Săptămâna Luminată) au în centru ziua cea neînserată dorită de Dumnezeu de la începutul lumii. Toate gesturile şi activităţile credincioşilor, în această perioadă specială, vor fi îndreptate spre lucrarea mântuitoare a Domnului Iisus Hristos.

O rânduială ce nu se încadrează cu această poziţie liturgică firească este cea a "celebrei" tradiţii populare numită "Paştele Blajinilor". Potrivit acestui ritual, întâlnit în unele părţi din Muntenia şi Moldova, în cea de-a doua zi a Sfintelor Paşti (luni în Săptămâna Luminată în unele zone, luni după duminica Tomii, în altele) se săvârşeşte o slujbă specială pentru pomenirea celor adormiţi (un fel de parastas), existând credinţa că această binefăcătoare slujbă uşurează, mai mult decât toate celelalte, sufletele celor răposaţi. Cu această ocazie, preoţii sunt solicitaţi de către unii credincioşi, în zilele amintite, pentru a săvârşi această slujbă fie în biserică, fie la cimitir sau în ambele părţi. Această slujbă cuprinde câteva cântări din canonul Învierii şi unele rugăciuni pentru cei adormiţi.

Trebuie precizat faptul că nu există nici o carte oficială (tipărită cu binecuvântarea Sfântului Sinod, aşa cum se întâmplă în cazul tuturor cărţilor de cult) care să cuprindă tipicul specific acestei slujbe. Această rânduială contravine înţelesului Săptămânii Luminate, perioadă ce simbolizează Raiul pământesc, Împărăţia cerurilor coborâtă între oameni la nivel concret. Afirmăm acestea, luând ca suport slujbele oficiate în fiecare zi din Săptămâna Luminată, care în proporţie covârşitoare redau atmosfera sărbătorească din Noaptea Învierii. Rugăciunile pentru cei adormiţi nu îşi au rostul liturgic într-o asemenea situaţie. Răposaţii pot fi pomeniţi de fiecare dată pe pomelnicul pentru Sfânta Liturghie din aceste zile, şi nicidecum la o slujbă de cele mai multe ori improvizată ce nu se centrează pe înţelesul scopului Învierii Domnului. Atenţia credincioşilor trebuie direcţionată spre Mântuitorul Iisus Hristos, Căruia îi sunt închinate slujbele din Săptămâna Luminată ce oglindesc biruinţa Acestuia în faţa morţii. Rugăciunile îndătinate pentru cei morţi se reiau odată cu ziua de sâmbătă din cea de-a doua săptămână după Paşti. De aceea, credincioşii sunt sfătuiţi să nu ocupe cea mai frumoasă perioadă din cursul anului bisericesc cu o grijă exagerată ce îi îndepărtează de la tema fundamentală a credinţei ortodoxe: taina Învierii Domnului.