Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Theologica Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi!

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi!

Galerie foto (2) Theologica
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 12 Iun, 2020

În fiecare zi, la rugă­ciu­ni­le începătoare rostim ru­găciunea închinată Prea­sfintei Treimi prin care cerem ajutorul Persoanelor Sfintei Treimi: „Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noastre, pentru numele Tău“.

Noi, creştinii ortodocși, credem în Preasfânta Treime, adică în Dum­nezeu Unul în Fiinţă şi Întreit în Persoane Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Mărturisind credinţa într-un singur Dumnezeu, noi mărturisim şi credinţa în cele trei Persoane ale Preasfintei Treimi.

Biserica noastră a sărbătorit, în lunea Rusaliilor, Sfânta Treime. Această sărbătoare a fost aşezată imediat după Pogorârea Sfântului Duh, când se descoperă oamenilor a treia Persoană a Sfintei Treimi, pentru a arăta că mântuirea oamenilor este opera Sfintei Treimi, adică a Tatălui, prin hotărârea şi făgă­duin­ţa Răscumpărării, a Fiului, prin Sfintele Pătimiri şi Înviere, şi a Duhului Sfânt, prin venirea Sa la Cincizecime. La această sărbă­toa­re am adus în mod deosebit lau­de şi cântări duhovniceşti Persoa­nelor Preasfintei Treimi, pentru că toată lucrarea liturgică şi sfinţitoare a Bisericii Ortodoxe se săvârşeşte în numele şi spre slava Preasfintei Treimi.

Fundamentul credinţei creştine

Învăţătura despre Sfânta Treime este fundamentul credinţei creştine. Această taină a Fiinţei divine depă­şeşte raţiunea umană, dar, fiind descoperită oamenilor prin grija lui Dumnezeu, ea este primită prin credinţă. De aceea, se cuvine să mărturisim întotdeauna pe Sfânta Treime: Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Credinţa în Preasfânta Treime este învăţătura principală a Bi­sericii Ortodoxe. Ea a fost desco­perită în Sfânta Scriptură, mai ales a Noului Testament, şi formulată de Sfinţii Părinţi ai Bisericii la primele două sinoade ecumenice, în Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan, pe care îl mărtu­risim în fiecare duminică şi sărbă­toa­re la Sfânta Liturghie, la Botez şi la alte slujbe.

În Simbolul Credinţei, mărtu­risim că noi credem „întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămân­tu­lui..., şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Năs­cut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii…, şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit…”

În formularea acestei învăţături, Sfinţii Părinţi au pornit de la cele descoperite în Sfânta Scriptură referitor la Sfânta Treime.

Minunea Sfântului Spiridon

Între sfinții care au participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325 a fost și Sfântul Spiridon, Episcopul Trimitundei. La acest sinod a fost combătută erezia preotului Arie din Alexandria, care nega dumnezeirea lui Iisus Hristos.

Episcopii adunaţi la Sinodul de la Niceea au întărit învăţătura Bise­ricii că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl, deci este Dumnezeu. În lămurirea acestei învăţături, un rol important l-a avut şi Episcopul Trimitundei, Spiridon. Fără a se folosi de un limbaj sofisticat, a demonstrat celor prezenţi cum Dumnezeu este Unul în fiinţă, dar întreit în Persoane. A luat o cărămidă în mâna stângă şi le-a spus că, deşi este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente: pământ, apă şi foc. Apoi cu mâna dreaptă a făcut semnul crucii şi a zis: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. După aceasta, strângând cărămida, în partea de sus s-a aprins foc, apa a început să curgă din partea de jos, iar lutul a rămas în mâinile lui. Această minune l-a convins pe un filosof, adept al învăţăturii lui Arie, să devină ortodox, motivând că „atâta vreme cât era vorba de dispute, aduceam cu uşurinţă cuvinte împotriva cuvintelor. Dar când, în locul cuvintelor, au ieşit din gura acestui bătrân puterea şi facerea de minuni, nimic nu mai pot cuvintele împotriva puterii”.

Sfinţii Părinţi şi teologii Bisericii au explicat, în scrierile lor, învăţă­tura ortodoxă despre Sfânta Trei­me: Tatăl este nenăscut, Fiul este născut din veci din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din veci din Tatăl.

Părinții Bisericii au folosit și analogii pentru a mărturisi credința în Sfânta Treime. Astfel, găsim la ei analogie între Sfânta Treime şi sufletul omenesc, cu întreita sa înzestrare: minte, voinţă şi simţire, care toate la un loc formează sufletul nostru unic. Alţii, precum Sfântul Atanasie cel Mare, au socotit că pot descoperi o astfel de analogie în cele trei înfăţişări ale soarelui: discul, razele şi lumina, care toate la un loc alcătuiesc un singur soare.

O altă analogie este legată de sfeșnic. Dacă privim la un sfeşnic cu trei lumânări care se deosebesc una de alta, deşi se unesc unele cu altele, vedem că răspândesc o sin­gură lumină nediferenţiată, dând o singură strălucire neîm­păr­ţită.

Pe baza Sfintei Scripturi și a teologiei patristice, Biserica noastră mărturisește adevărul de credință că toată creația este lucrarea Sfintei Treimi şi este adusă la existenţă ca o unitate armonioasă de către Dumnezeu, Treime de Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Crezul numeşte pe Tatăl „Făcătorul cerului şi al pământului”, pe Fiul, „Cel prin care toate s-au făcut”, pe Duhul Sfânt, „Făcător de viaţă”.

Sfânta Treime, înţeleasă ca taina supremei iubiri, explică aducerea din nimic la existenţă a lumii şi a omului. Crearea universului din „nimic” este opera lui Dumnezeu Treime, nu a unei singure Persoane dumnezeieşti, fiindcă Dumnezeu nu este o existenţă monopersonală. Toate legile şi informaţiile, constituind planul divin la scară cosmică, au fost gândite de Tatăl şi realizate de Fiul, Hristos, în unire cu Duhul Sfânt. Prin credința noastră în Preasfânta Treime mărturisim că Dumnezeu Tatăl a creat lumea, Dumnezeu Fiul a restaurat-o, iar Dumnezeu Duhul Sfânt o conduce spre desăvârşire, încât creaţia devine o împărăţie a harului dumnezeiesc.

Să ne rugăm, alături de Sfântul Apostol Pavel, ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu noi cu toți! Și, însemnându-ne cu semnul Sfintei Cruci, să mărturisim credința noastră în Sfânta Treime rostind: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!”

Citeşte mai multe despre:   Sfanta Treime