Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Aspecte ale postului în lumea occidentală secularizată

Aspecte ale postului în lumea occidentală secularizată

Un articol de: Viorel Ioniţă - 28 Mar, 2014

Postul este adesea redus la aspectul său de regim alimentar special şi de aceea resimţit drept ceva restrictiv, greu de suportat. O astfel de percepţie a postului, care din nefericire poate duce adesea chiar la respingerea lui, reprezintă o interpretare cât se poate de îngustă şi deci falsă a postului. Regimul alimentar este numai un mijloc menit să faciliteze o concentrare spirituală mai mare, să ducă la mutarea accentului preocupărilor noastre de la cele trupeşti la cele sufleteşti, să ne elibereze de o prea mare dependenţă de cele materiale, pentru a ne putea dedica mai deplin celor spirituale.

Privit din perspectiva aspectelor sale spirituale şi înţeles ca un complex de acţiuni trupeşti şi sufleteşti, postul ne apare ca o posibilitate de eliberare, de împlinire interioară, de găsire a unui echilibru dintre sufletul şi corpul nostru, de binecuvântare. Regimul alimentar al postului este doar un mijloc, iar scopul postului este atingerea unei stări de concentrare spirituală. Or, tocmai acestea sunt obiectivele pe care le caută tot mai mult omul din societatea occidentală de consum, o societate complet secularizată. Din nefericire, majoritatea Bisericilor occidentale, inclusiv cea Romano-Catolică, nu mai predică postul şi nici nu-l mai practică. Or, lipsa postului din societatea occidentală secularizată se face din ce în ce mai simţită, mai întâi ca o necesitate de orientare în faţa abundenţei societăţii de consum. Omul postmodern şi secularizat, cum se defineşte pe sine occidentalul de astăzi, este copleşit şi cu totul derutat de ofertele agresive şi de atâtea ori nesănătoase ale societăţii în care trăieşte, astfel că el trebuie să aleagă, să distingă, să se orienteze sufleteşte, şi din lipsă de alte ajutoare recurge la consultarea nutriţioniştilor sau a psihologilor. În faţa atâtor provocări, se afirmă tot mai multe iniţiative, multe dintre ele din necesităţi igienice, căci această societate devine din ce în ce mai obeză, astfel încât chiar Uniunea Europeană a ajuns să ia măsuri împotriva acestui flagel al obezităţii.

Căutare a postului şi a foloaselor lui

O experienţă interesantă în acest sens întâlnim în cadrul Bisericii Evanghelice din Germania, care a iniţiat cu mai bine de 30 de ani în urmă un program intitulat „Şapte săptămâni fără“ (7 Wochen ohne). Acest program, pus în fiecare an sub un motto, este adresat tuturor oamenilor, iar în cadrul acestei Biserici se formează grupe de credincioşi pentru promovarea acestei iniţiative. Programul respectiv se desfăşoară în fiecare an începând din „miercurea cenuşii“, care este mirecurea din cea de a 7-a săptămână dinaintea Paştilor, când începea postul după tradiţia apuseană, şi se încheie în ziua de Paşti, suprapunându-se cu perioada postului din tradiţia ortodoxă. Mottoul acestui program din anul curent este: „Selber denken! - Sieben Wochen ohne falsche Gewissheiten“ (Gândeşte singur! Şapte săptămâni fără certitudini false). După site-ul acestui program, peste 3 miloane de germani urmează această iniţiativă în fiecare an, «nu numai prin aceea că renunţă la ciocolată sau la nicotină, ci urmează invitaţia Bisericii de a posti în mintea lor timp de 7 săptămâni, de a încerca să dea un sens rutinei zilnice, sau de a angaja viaţa lor într-o perspectivă nouă» (http://www.7wochenohne.evangelisch.de/). Această iniţiativă, luată de o Biserică a cărei teologie nu a pledat practic niciodată în favoarea postului, include un aspect al postului genuin din tradiţia Bisericii vechi, anume acela de a renunţa la unele atitudini ori dependenţe trupeşti sau sufleteşti, pentru a da un nou sens vieţii, pentru a găsi un echilibru dintre trup şi suflet, pentru a trăi mai deplin. Chiar dacă acest program nu are un caracter sacramental şi nu urmăreşte în mod direct apropierea de Dumnezeu a celui care-l urmează, el ne dovedeşte că în lumea occidentală de astăzi se manifestă o căutare a postului şi a foloaselor lui în această viaţă.

Postul, un exerciţiu care atinge toate simţurile noastre

O experienţă similară întâlnim în programul unor „Asociaţii ale serviciilor independente de consultaţie medicală“ (Vereine für Unabhängige Gesundheitsberatung e.V), tot din Germania. Într-un studiu publicat pe site-ul acestei asociaţii, intitulat „Însemnătatea postului - înţeles aici ca regim alimentar - în tratatrea obezităţii“, Dr. Francoise Wilhelmi de Toledo, din Überlingen, precizează că postul are două dimensiuni, una socială şi alta spirituală. Prin dimensiunea socială a postului, oamenii se apropie unii de alţii, căci, pe lângă regimul alimentar specific postului dintr-o anumită perioadă de timp, se afirmă şi solidaritatea dintre ei şi se manifestă milostenia, împăcarea sau ospitalitatea. Dimensiunea spirituală a postului include ideea de curăţire, dar şi de pocăinţă, de întoarcere de la anumite atitudini şi gânduri, de reorientare a vieţii. Citând un teolog occidental, autoarea studiului la care facem aici referinţă subliniază că postul este un exerciţiu care atinge toate simţurile noastre şi le cheamă în măsură egală la viaţă. În acelaşi context este citat şi Mahatma Gandhi, care, deşi nu era creştin, a avut o mare admiraţie faţă de Persoana şi Învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos şi a spus, în noiembrie 1925, că „Postul este o parte din fiinţa mea. Nu pot să renunţ la post, aşa cum nu pot să renunţ la ochii mei. Ceea ce ochii sunt pentru cele dinafară, este postul pentru cele dinlăuntru“ (http://www.ugb.de/richtig-fasten/bedeutung-fastens-in-behandlung-von uebergewicht/).

Pe lângă mulţimea de argumente biblice, patristice sau teologice cu privire la post, exemplele de mai sus ne arată cât de folositor este postul chiar pentru viaţa noastră pe pământ, pe care trebuie să o înţelegem şi să o trăim ca pe un antrenament pentru adevărata viaţă care este în ceruri. Practica postului ortodox vine din tradiţia biblică, patristică şi spirituală a şirului neîntrerupt de credincioşi care s-au desăvârşit prin post, prin credinţă şi prin dragostea lor faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii lor. Prin aceasta ei ne leagă de tradiţia apostolică, tradiţie pe care trebuie să o transmitem mai departe. Din această perspectivă, postul ne apare ca o binecuvântare, ca o şansă de a trăi mai deplin viaţa pe acest pământ şi ca unul din cele mai potrivite mijloace de a spori pe calea desăvârşirii noastre spirituale.