Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Biserica, locaş de rugăciune

Biserica, locaş de rugăciune

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 09 Iun, 2018

Biserica este locaşul sfânt, public în care se preamăreşte Dumnezeu, se săvârşeşte Sfânta Liturghie şi în care se adună credincioşii spre a se împărtăşi din darurile şi adevărurile mântuirii, prin slujirile rânduite de Domnul nostru Iisus Hristos.

Sfinţii Apostoli şi cei dintâi creştini se adunau, la început, să săvârşească Sfânta Liturghie în casa unuia dintre ei, iar mai târziu, în biserici anume zidite.

Faptele Apostolilor vorbesc de mai multe ori despre cele dintâi adunări ale creştinilor din Ierusalim (Fapte 2, 46 s.u.). De bună seamă, casa în care Iisus Hristos a săvârşit Cina cea de Taină (Matei 26, 26) şi cea în care se găseau Sfinţii Apostoli cu Maica Domnului adunaţi în ziua Cincizecimii (Fapte 1, 13-14; 2, 1-3) au slujit drept model după care s-au zidit celelalte. Foişorul, în care Mântuitorul a săvârşit Cina cea de Taină, era o încăpere mare, iar camera în care se aflau adunaţi Sfinţii Apostoli, când S-a pogorât Sfântul Duh, era un spaţiu la nivelul întâi al unei case. Acestea sunt cele dintâi biserici creştine.

Astfel de locuri de închinare prin case aflăm în Troa, la nivelul al treilea al unei locuinţe (Fapte 20, 6-9); la Roma, în casa negustorilor creştini Acvila şi Priscila (Rom. 16, 6); la Colose, în casa lui Nimfan (Col. 4, 15); în casa lui Filimon (Filimon 1, 2) şi altele.

Pe măsură ce credinţa creştină se răspândea, se ridicau însă, în localităţile în care se aflau mulţi creştini, şi biserici anume zidite (Fapte 11, 26).

În veacul al doilea se zideau biserici pretutindeni unde erau creştini. Multe dintre ele au scăpat nedărâmate de prigoane şi, după mărturisirea Sfântului Iustin, într-unul dintre aceste locaşuri se adunau creştinii, duminica dimineaţa. Acolo însă unde prigoana era fără îndurare, creştinii îşi făceau locaşuri pentru rugăciune şi pentru săvârşirea Sfintei Liturghii la mormintele sfinţilor mucenici, în peşteri şi în catacombe.

De aici a rămas obiceiul de a se zidi biserici pe mormintele sfinţilor mucenici şi, unde nu se află asemenea morminte, să se aşeze sfinte moaşte în piciorul Sfintei Mese din Altarul bisericii.