Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Când se trag clopotele

Când se trag clopotele

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 04 Iul, 2018

Trasul clopotelor a avut de la început un vădit caracter de înştiinţare, de vestire. Adică, este semnul începutului unei slujbe şi un mod de chemare al credincioşilor. În vechime, după bătaia clopotelor, credinciosul putea să înţeleagă importanţa fiecărei sărbători şi ceasul începutului slujbei, mai ales în perioada în care calendarele şi orologiile nu erau la îndemâna oricui, stabilind mersul la biserică. Acest tras al clopotelor are loc şi astăzi. La mănăstiri există mai multe feluri de toacă şi de clopote, iar modul şi timpul lovirii lor, de altfel destul de complicat, se precizează de tipicul fiecărei mănăstiri în parte. La bisericile de mir, clopotele sunt trase înainte de începutul oricărei slujbe, ca să-i înştiinţeze pe credincioşi. Clopotul bate înainte de Vecernie, de Utrenie, şi înainte de Sfânta Liturghie. Când slujbele sunt una după alta, clopotul este tras din nou la sfârşitul celei dintâi. De exemplu, este tras la sfârşitul Ceasurilor, ca să înceapă Vecernia cu Liturghia Darurilor înainte sfinţite, la sfârşitul Ceasurilor Mari, ca să înceapă slujba Vecerniei şi a Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare, în ajunul Crăciunului şi al Bobotezei, sau la Vecernia cea Mare din Vinerea Sfintelor Patimiri, la sfârşitul Liturghiei pentru Vecernia „plecării genunchilor” din ziua de Rusalii sau al Aghesmei celei Mari, sau în cinstea unei sărbători naţionale etc. Astfel, credincioşii sunt înştiinţaţi despre începutul slujbei care urmează şi sunt chemaţi să vină la aceasta. În afară de acest scop practic, clopotele se trag fie ca să exprime bucuria Bisericii, fie întristarea ei, fie ca să însoţească glasurile credincioşilor cu procesiuni sfinte, de bucurie sau întristare. În prima situaţie ar trebui să enumerăm sunetul de bucurie al tuturor clopotelor în timpul slujbei Învierii, la cântarea „Hristos a înviat”, legată de începutul slujbei Utreniei Paştelui, iar în a doua, sunetul de doliu al clopotelor în Vinerea cea Mare şi la slujbele de înmormântare şi, în sfârşit, ultima ipostază, glasul clopotelor în timpul purtării icoanelor, la hramurile bisericilor sau al Epitafului, în timpul slujbei Utreniei Sâmbetei celei Mari.