Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Theologica Când şi cum facem semnul Sfintei Cruci

Când şi cum facem semnul Sfintei Cruci

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 23 Iul, 2019

Am văzut că unii sportivi aleg să mulţumească lui Dumnezeu pentru performanţele lor făcând semnul Sfintei Cruci, cum este şi cazul campioanei noastre, Simona Halep.

Biserica noastră ne învaţă că putem face semnul crucii oricând. Ne facem cruce mai ales îna­inte şi după rugăciune, la culcare şi la trezire, înainte şi după masă, la intrarea şi ieşirea din casă, îna­inte de începerea şi după încetarea oricărui lucru; într-un cuvânt, în toate împrejurările vieţii noastre.

Semnul Sfintei Cruci se face astfel: îndoim înlăuntru şi lipim de podul palmei drepte degetul mic şi inelarul, apoi împreunăm la un loc vârfurile celorlalte degete de la aceeaşi mână şi cu ele astfel împreunate ne însemnăm pe frunte, pe piept, pe umărul drept şi pe umărul stâng.

Orice rugăciune se începe cu rostirea cuvintelor: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin”; însoţite de semnul Sfintei Cruci, astfel: când zicem „În numele Tatălui”, ne însemnăm pe frunte; când zicem „Şi al Fiului”, ne însemnăm pe piept; când zicem „Şi al Sfântului Duh”, ne însemnăm pe umărul drept întâi şi apoi pe cel stâng; şi încheiem zicând „Amin”.

Facem semnul crucii la trezirea din somn, ca să primim binecuvântarea lui Dumnezeu pentru ziua întreagă; îl facem înainte de culcare, spre a alunga din mintea noastră tot gândul pătimaş, pentru o noapte liniştită; îl facem înainte de rugăciune, spre a fi feriţi de împrăştierea şi fuga gândului de la rugăciune; îl facem înainte de a începe lucrul şi după ce l-am terminat, spre a cere ajutor, întâi, lui Dumnezeu şi pe urmă spre a-I mulţumi pentru ajutorul dat. Scriitorul creștin Tertulian (160-240) mărturiseşte că cei dintâi creştini, ca şi cei din vremea lui, obişnuiau să se închine făcând semnul crucii: „Îna­inte şi în timpul treburilor, intrând şi ieşind, îmbrăcându-ne, înainte de somn, în toate lucrările noastre, noi ne însemnăm fruntea cu semnul crucii”. Cine capătă deprinderea să se însemneze în toate împrejurările cu semnul Sfintei Cruci se poate spune că împlineşte cu prisosinţă cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi” (1 Corinteni 10, 31).